Polițiștii de imigrări, cu sprijinul organizațiilor internaționale și neguvernamentale, organizează, la nivelul celor șase Centre Regionale de Proceduri și Cazare a Solicitanţilor de Azil, competiții sportive, excursii, drumeții și alte activități culturale și recreative pentru a marca Ziua Mondială a Refugiatului, prin care promovează cunoaşterea şi respectarea diversităţii culturale, etnice, lingvistice, sociale şi a valorilor democratice.
Din anul 1991 și până în prezent, peste 7655 de persoane au primit o formă de protecție internațională în România, fiind originare din 67 de țări ale lumii.
Ziua Mondială a Refugiatului reprezintă un prilej de conștientizare a situaţiei milioanelor de persoane deplasate forţat din cauza conflictelor. Marcarea acestei zile reprezintă, totodată, un moment de reflecție asupra provocărilor și eforturilor derulate de toți actorii implicați în vederea identificării unor soluții durabile la problemele refugiaților.
Inspectoratul General pentru Imigrări, alături de organizațiile internaționale și neguvernamentale, desfășoară în permanență acțiuni relevante în contextul actual de asumare și implemetare a obligațiilor României ca stat membru UE, care vizează politici de integrare a cetățenilor străini, pe de-o parte, iar, pe de altă parte, pentru înlăturarea stereotipurilor, a sentimentului general de temere și respingere a acestor cetățeni în rândul populației.
Pentru a marca Ziua Mondială a Refugiatului, în România, Inspectoratul General pentru Imigrări organizează o serie de activităţi menite să promoveze cunoaşterea şi respectarea diversităţii culturale, etnice, lingvistice, sociale, precum şi a valorilor democratice, manifestări la care vor participa persoane refugiate aflate pe teritoriul ţării.
Astfel, în cele şase Centre Regionale de Proceduri și Cazare a Solicitanţilor de Azil din Timişoara, Galaţi, Rădăuţi, Şomcuta Mare, Giurgiu şi Bucureşti, se vor organiza activități culturale și recreative, competiţii sportive, excursii şi drumeţii cu multiple valenţe de cunoaştere şi informare, ce prilejuiesc familiarizarea cu valorile, tradiţiile şi obiceiurile româneşti.
Aderând în anul 1991 la Convenţia ONU privind statutul refugiaţilor, România și-a asumat obligaţia de a proteja persoanele care au decis să caute protecție internațională în ţara noastră. Pe parcursul anilor a fost adoptat cadrul legal în conformitate cu standardele internaționale și cele europene în domeniul protecției drepturilor omului, au fost elaborate proceduri de lucru necesare și permanent s-a urmărit dezvoltarea cadrului instituțional și preluarea celor mai bune practici în acest domeniu. De asemenea, România și-a manifestat solidaritatea cu eforturile europene de gestionare a migrației prin participarea activă la procesul de relocare a migranților din state europene și terțe.
Conform datelor statistice, din anul 1991 și până în prezent, peste 35619 persoane au solicitat azil în România, 7655 dintre acestea au obținut o formă de protecție internațională. La sfârșitul lunii mai 2019, în evidențele instituției erau înregistrate 4136 de persoane beneficiare a unei forme de protecție care aveau un drept de ședere pe teritoriul României. Cei mai mulți sunt din Siria, Irak, Afganistan.
Începând cu 4 decembrie 2000, prin Rezoluţia 55/76, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a decis să onoreze destinele a milioane de oameni care, forţaţi de conflicte violente sau diverse forme de persecuţie, îşi părăsesc locul natal pentru a urma drumul refugiului.
În complexitatea fenomenului migraţiei există o distincţie clară între migrant şi refugiat. Migrantul alege să plece din ţara de origine, temporar sau definitiv, din motive de ordin economic, familial, social sau cultural, iar refugiatul este forţat să-şi părăsească ţara natală, de cele mai multe ori, din cauza unor stări conflictuale. De altfel, în cazul refugiaţilor statele au obligaţia să le ofere protecţie împotriva returnării în ţara de origine, acces efectiv şi neîngrădit la procedura de azil, precum şi o serie de forme de asistenţă (materială, medicală, socială).
Garantarea acestor drepturi derivă din Convenţia de la Geneva din 1951 şi Protocolul de la New York din 1967, instrumente internaţionale pe care România le-a ratificat în anul 1991. După această dată, ţara noastră a început construirea treptată a unui sistem naţional de azil, în concordanţă cu obligaţiile asumate la nivelul comunităţii internaţionale și, totodată, ne-am exprimat solidaritatea față de statele europene care se confruntă cu aflux de migranți, contribuind la eforturile internaționale de relocare a acestora.
