Începând cu anul 2018, la 23 septembrie este marcată Ziua internaţională a limbajului semnelor, cunoscut şi sub denumirea de „limbaj mimico-gestual”. Iniţiativa aparţine Federaţiei Mondiale a Surzilor (FMS), ce cuprinde 135 de asociaţii naţionale. Propunerea a fost adoptată în unanimitate de către Adunarea ONU, la 19 decembrie 2017, conform http://www.un.org.
Data marcării Zilei internaţionale a limbajului semnelor a fost aleasă pentru a aniversa înfiinţarea FMS, la 23 septembrie 1951.
Rostul acestei zile este de a sublinia atât importanţa practică şi culturală a limbajelor mimico-gestuale, cât şi de a atrage atenţia asupra necesităţilor persoanelor cu deficienţe auditive, în special nevoia de integrare socială, profesională şi culturală.
În 2019, tema Zilei internaţionale a limbajului semnelor este „Limbajul semnelor, un drept al tuturor” („Sign Language Rights for All!”). Având în vedere că data de 23 septembrie reprezintă şi prima zi din Săptămâna internaţională dedicată persoanelor hipoacuzice, fiecare zi a săptămânii 23-29 septembrie va avea o temă distinctă, pornind de la tema anunţată.
Astfel, la 24 septembrie se va discuta despre dreptul tuturor copiilor de a avea acces la limbajul semnelor, apoi despre dreptul persoanelor în vârstă cu probleme de auz, al celor cu probleme de vedere, de auz şi alte dizabilităţi, continuând cu dreptul femeilor cu deficienţe de auz, apoi cu cel al persoanelor cu probleme de auz care fac parte din comunitatea LGBTIQA+, pentru ca în ultima zi, la 29 septembrie, în centrul atenţiei să fie dreptul refugiaţilor cu probleme de auz de a putea comunica prin limbajul semnelor.
În 2018, tema primei Zilei internaţionale a limbajului semnelor a fost „Cu limbajul semnelor, toată lumea este inclusă!” (With Sign Language, Everyone is Included!’).
Conform Convenţiei drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, adoptată de ONU la 13 decembrie 2006, limbajele bazate pe semne au statut egal celor vorbite, căci sunt la fel de bogate, din punct de vedere gramatical, sintactic, lexical şi structural. În plus, statele semnatare se obligă să faciliteze învăţarea lor şi să promoveze identitatea lingvistică a comunităţii surzilor, surdo-muţilor şi hipoacuzicilor.
Potrivit FMS, în prezent există aproximativ 72 de milioane de persoane cu deficienţe de auz în întreaga lume, 80% dintre acestea trăind în ţări în curs de dezvoltare, notează http://wfdeaf.org. Se cunosc peste 300 de limbaje bazate pe semne, dar numai unul este acceptat la nivel internaţional.
În Uniunea Europeană, se estimează că o persoană la o mie utilizează un limbaj naţional al semnelor ca primă limbă, adică circa 500 000 de persoane din spaţiul comunitar, notează https://ec.europa.eu.
În România, prima organizaţie dedicată persoanelor cu deficienţe auditive a fost Societatea Amicală a Surdo-muţilor din Romania, înfiinţată la 5 ianuarie 1920. A fost continuată de Asociaţia Surdo-muţilor din Republica Populară Română, din 20 iulie 1952. Primul preşedinte al acesteia a fost Gheorghe Georgescu, între anii 1952-1961. Primul Congres al surdo-muţilor din România a avut loc la 19 iulie 1953, la Bucureşti. Doi ani mai târziu, Asociaţia a participat în premieră la Congresul Federaţiei Mondiale a Surzilor, la Zagreb, potrivit http://ansr.org.ro. Actuala denumire a Asociaţiei a fost stabilită în cadrul Conferinţei naţionale din 1995.
La 29 februarie 2019, deputatul Adriana Săftoiu a vorbit despre necesitatea, în România, a unei legi prin care limbajul semnelor să fie recunoscut ca limbă oficială a persoanelor hipoacuzice. „(…) În momentul în care acest limbaj oficial va fi recunoscut prin lege, va declanşa o suită de măsuri, de exemplu: să introducem limbajul semnelor, studiul limbajului semnelor în universităţi; în instituţii, instituţiile de stat să pună la dispoziţia persoanelor surde interpreţi, aşa cum se întâmplă peste tot unde lucrul este recunoscut şi pot să vă spun că sunt 48 de ţări care recunosc limbajul semnelor prin lege şi patru ţări din Europa care recunosc limbajul semnelor ca limbă oficială prin constituţie”, a subliniat Adriana Săftoiu. Totodată, deputatul a amintit că de la 1 ianuarie 2019, a intrat în vigoare şi legea prin care toate televiziunile sunt obligate să subtitreze în limba română filmele şi documentarele româneşti, pentru a fi accesibile persoanelor hipoacuzice.
Sursa: agerpres.ro
