Aşa cum am promis, revenim pe subiectul „zece ani cu Falcă“ la conducerea muinicipiului, după ce săptămâna trecută am prezentat cum a ajuns primarul Aradului, de la un biet chiriaş la bloc, cu datorii la întreţinere în 2004, să se îmbogăţească cât alţii în cinci vieţi, să aibă ditamai viloiul pe malul Mureşului, casă pe Caragiale, apartament pe Revoluţiei, maşini de lux şi câştiguri cu nemiluita.
În ultimele zile, am avut parte de un spectacol grotesc, cu ziarişti de casă ai primarului Gheorghe Falcă „maroniţi“ până la urechi de atâtea pupături în dorsalul edilului şef, cu ocazia împlinirii a zece ani de mandat. Iar Gheorghe Falcă, cu ochii umezi, ne povestea pe la televizor şi prin fiţuicile de casă, cât de bine a condus acest oraş în ultimii zece ani. Fără greşeală, impecabil. Ba minţim. A avut şi un defect: a fost prea bun manager. Penibil.
Dar fiindcă în Arad mai există şi presă liberă, e drept, mai suntem doar vreo trei-patru nebuni, prezentăm şi noi astăzi câteva puncte din activitatea de zece ani a primarului Falcă, puncte care, suntem convinşi, umbresc tot ce a făcut bun acest primar, dacă există şi aşa ceva.
Dosarul de corupţie
Fără îndoială, Gheorghe Falcă va rămâne în istoria Aradului pentru dosarul de corupţie în care a fost implicat în primii şapte ani ai mandatului. Şapte ani, din 2005 până în 2012, când justiţia lui Băsescu l-a salvat de la înec, Gheorghe Falcă a adus grave prejudicii de imagine municipiului Arad, în urma afacerii fabrica de zahăr.
Dacă unii nu-şi mai aduc aminte, le aducem noi, pe scurt, ca să nu uite când au ştampila în mână: CLM aprobă în 2004 vânzarea unui teren către SC Elecon cu 838.944 euro + TVA, contract care, conform hotărârii, trebuia încheiat în 30 de zile. Ce face Gheorghe Falcă ? Încheie un protocol cu cei de la Elecon, prin care se spune că, contractul cu pricina nu se mai încheie în 30 de zile, ci după ce se face parcelarea. De ce era nevoie de această manevră. Cei de la Elecon nu aveau probabil banii necesari, aşa că aveau nevoie de timp, ca să vândă terenul, iar o parte din bani să-i dea primăriei. Lucru ce s-a şi întâmplat: în iunie 2005, Elecon vinde terenul, ia 2.936.304 euro + TVA, plăteşte 838.000 la primărie şi rămâne cu un profit de peste 2 milioane de euro. Din care achită vreo 500.000 de euro creditul prin care a cumpărat fabrica. Aşa că, fără niciun leu, cei de la Elecon au câştigat 1,5 milioane de euro, motiv pentru care şi-au permit să-i dea o casă primarului Falcă şi să ia în schimb un apartament şi 20.000 de euro.
O afacere simplă, cât se poate de clară, iar justiţia independentă a interpretat-o şi ea cât se poate de bine: i-a dat drumul finului lui Traian Băsescu, care nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase.
Brandurile Aradului
Trecem peste problema corupţiei, deşi primarul Gheorghe Falcă are o valiză de plângeri penale, care probabil vor intra în lucru din decembrie încolo.
Să revenim însă la activitatea de primar, pentru care l-au votat arădenii. Fiind venit cu mocăniţa de la Brad, Gheorghe Falcă n-a dat doi bani pe cele mai importante branduri ale Aradului. Şi ne referim aici la ştrandul Neptun şi la clubul UTA. Nici nu ştim cu care să începem, fiindcă ambele au fost îngropate în ultimii zece ani.
Ştrandul era în iunie 2004, când Falcă s-a aşezat în scaunul de primar cu ajutorul comercianţilor de acolo, fapt pe care l-a uitat rapid, după modelul naşului Băsescu, o bijuterie a vestului. Zeci de mii de tineri şi nu numai, din Arad, Bihor, Timiş, Hunedoara, din Ungaria, Austria, veneau în fiecare weekend pe ştrand. Aveam concerte, terase pline, restaurante pline, discoteci pline, sute de locuri de muncă pentru studenţi, pe timp de vară. Ştrandul era un brand al Aradului, oriunde mergeai lumea te întreba „Mai aveţi ştrandul ăla super ?“. Uite că după zece ani, nu-l mai avem. Ceea ce s-a construit în zeci de ani s-a distrus într-o vară sau două, din cauza intereselor politice ale primarului Falcă, conştient că ştrandul îl putea da jos de la Primărie. Aşa că l-a omorât.
Aşa cum a omorât şi clubul UTA, fiindcă oricât s-ar bate cu pumnul în piept, Gheorghe Falcă, de la Brad, nu poate înţelege fenomenul UTA. El a copilărit cu Aurul Brad în suflet, a fost obişnuit cu mediocritatea în fotbal, aşa că nu avem de unde să cerem mai mult. Sub conducerea lui Gheorghe Falcă, UTA a cunoscut cea mai neagră perioadă din istoria de aproape 70 de ani a clubului, cât se vor împlini anul viitor. De fapt, era de aşteptat, după dispreţul arătat de primar faţă de fotbal, atunci când a vândut terenul pe care s-a jucat primul meci de fotbal din România, pentru a se ridica în loc un supermarket.
Cu Falcă la timonă, UTA a retrogradat pentru prima dată în divizia C. În loc să renaştem frumos sau să murim frumos, să fim o echipă curată, aşa cum a fost UTA de-a lungul vremii, Falcă a adus mizeria în istoria UTA-ei, printr-o fuziune ruşinoasă cu Liberty Salonta. N-a durat mult şi a venit o nouă ruşine, o nouă fuziune, cu Fortuna Covaci, pentru ca în zilele noastre, UTA fie ucisă cu largul concurs al primăriei, pentru a se crea o echipă de partid, UTA BD, prin care să se poată sifona mai uşor banii publici.
Înglodaţi în datorii
Până la venirea lui Gheorghe Falcă la conducerea Primăriei, Aradul nu avea datorii. În timpul fostului primar Dorel Popa, s-a apelat doar la o emisiune de obligaţiuni, o modalitate modernă de a atrage bani la buget, străină total de administratorul de dreapta Gheorghe Falcă, cel care a preferat creditul clasic. Nu numai în locul obligaţiunilor, ci şi al fondurilor europene. Dacă ne uităm la proiectele municipiului Arad pe fonduri europene, ne apucă ruşinea, ele sunt aproape inexistente, în comparaţie cu ceea ce se întâmplă în alte oraşe. Explicaţia e simplă: cu fonduri europene nu e de joacă, sunt verificări la sânge. Aşa că, mai bine cu bani de împrumut, pe care nu-i verifică nimeni. Deocamdată. Aşa se face că Aradul s-a înglodat în datorii prin proiectul BERD, de reabilitarea a carosabilului şi liniei de tramvai din Vlaicu până în Aradul Nou, dar şi din banii pe care îi plătim pe tramvaiele achiziţionate de la Astra Călători, pentru ca Falcă să beneficieze de ode din partea trustului de presă al firmei respective.
Alte zeci de milioane de euro s-au dus pe canalizarea în Gai, Bujac, Sânicolau Mic, bani împrumutaţi de la Banca Mondială, la care se adaugă alte zeci de milioane plătite din bugetul local, pentru ca firmele de casă ale PDL să nu iasă pe minus. Nu mai spunem că aceste canalizări s-ar fi putut realiza pe fonduri europene, aşa cum se realizează canalizarea în tot judeţul, dar şi în anumite zone din municipiu. S-a ales însă varianta mai simplă de a câştiga unele firme, dar mai scumpă pentru arădeni.
Lucrări de mântuială
Cele două mandate şi jumătate (nu de arestare, ci în fruntea primăriei) au stat sub semnul batjocurii la adresa banului public. Iar exemplele sunt cu nemiluita, sesizate şi de presă, şi de curtea de conturi, cercetate şi de poliţie, şi de parchete. Fără niciun rezultat, fiindcă Gheorghe Falcă a fost, în aceşti zece ani, un veritabil baron, aşa cum vestul nu a mai avut de la Revoluţie încoace.
Iar nu ştim cu ce să începem. Cu canalizarea din Gai, Bujac şi Sânicolau Mic, care nici astăzi, după şapte ani, nu e gata ? Cu rahatul care le iese în case celor din Gai, după zecile de milioane investite acolo din bani de la Banca Mondială ? Cu străzile care se prăbuşesc în Sânicolau sau Bujac, după alte zeci de milioane investite ? Cu strada Voinicilor, reabilitată în primul mandat, care a fost reparată de zeci de ori, spre deosebire de o lucrare similară, pe Cocorilor, unde de mai bine de zece ani nu a fost nevoie de vreo intervenţie ? Cu strada Renaşterii, o ruşine pentru Arad?
Am putea vorbi despre podul Traian, care scârţâie din toate încheieturile, la doi ani de la reabilitare. Sau despre străzile care astăzi se modernizează, mâine se sparg, cum e şi cazul Bulevardului Decebal sau Calea Iuliu Maniu. Sau de pasajele Micălaca şi Grădişte, intrate în reparaţii la câteva luni de la inaugurare.
Risipă din bani publici
O altă „realizare“ a primarului Gheorghe Falcă, despre care puţini vorbesc, din motive lesne de înţeles, este risipa de bani publici. Avem exemple cu duiumul, de la băncile de 8000 de euro de pe Meţianu, realizate de o firmă de la ţară, pentru care există un dosar penal care sperăm că va intra în linie dreaptă din toamnă, la fântâna de cinci milioane de euro de pe Mureş, la kitschul numit parcul Pădurice, unde s-au investit vreo zece milioane de euro şi unde DNA-ul ar trebui să sape să vadă la ce firme s-au dus acei bani şi ce legătură au acele firme cu campania electorală a PDL Arad.
Să mai amintim de spaţiile verzi ? Să mai spunem câte milioane de euro au luat cei de la Universul Verde, de exemplu, pentru a iriga şoseaua în loc de iarbă, pentru a măcelării pomii din municipiu (alţii au fost raşi din temelii, cum sunt cei din faţa Colegiului Moise Nicoară) şi a lăsa iarba netăiată cu săptămânile ? Să mai amintim de investiţiile de la ştrand, unde s-au cheltuit sume de nivelul celor cheltuite la Gyula, unde avem un adevărat Aqua Park ? Să mai amintim de milioanele de euro aruncate pe tot felul de studii de fezabilitate fără niciun rezultat, aşa cum bine a sesizat şi Curtea de Conturi ? Cine îşi mai aminteşte că în primul mandat Falcă a comandat un studiu de fezabilitate prin care dorea să facă mall şi parcare subterană în Piaţa Mihai Viteazul ? Dar de piramida şi parcarea subterană din Piaţa Avram Iancu vă mai amintiţi ?
Iar exemplele ar fi multe, dar spaţiul e prea mic. Motiv pentru care promitem să revenim în săptămânile viitoare, când vom vorbi în detaliu despre fiecare afacere în parte.
