Au fost temute, dar şi apreciate – de-a lungul secolelor, vrăjitoarele şi practicienii magiei au fost persecutaţi, dar şi căutaţi de cei care aveau nevoie de un elixir al tinereţii sau al pasiunii. La ora actuală, astfel de practicieni mai pot fi găsiţi în unele colţuri ale mapamondului. Unii sunt lideri religioşi, alţii vindecători. Cei mai temuţi sunt cei a căror ritualuri implică magie neagră.
Africa de Sud – şamanul
Nativi ai tribului Zulu, şamanii sunt priviţi drept vindecători, ”vrăjitori medici”, aceştia fiind împărţiţi în două categorii, inyanga şi isangoma.
În timp ce tehnicile folosite de inyanga nu diferă cu prea mult de cele ale botaniştilor moderni sau ale practicienilor medicinei naturiste, isangoma se remarcă prin puteri divine, abilitatea de a profeţi viitorul şi de a proteja împotriva spiritelor rele. Ei sunt, în general, lideri religioşi ai comunităţilor din care fac parte, folosindu-se de ritualuri care implică transe şi muzică pentru a invoca spiritele celor morţi.
Atât inyanga cât şi isangoma sunt foarte respectaţi şi trec prin ani de pregătiri înainte de a practica.
Ghana – campusuri de vrăjitoare
Cu toate că vânătorile de vrăjitoare au încetat în Europa în secolul al XVIII-lea, în anumite părţi ale lumii, femeile continuă să fie exilate dacă sunt suspectate că ar avea puteri paranormale. Recent, Ghana a decis să abolească această practică şi să reintegreze 1.000 de femei şi 500 de copii refugiaţi în şase ”campusuri de vrăjitoare” din nordul statului.
Acestea au fost înfiinţate în urmă cu 100 de ani pentru a adăposti acele femei alungate din comunităţile din care făceau parte pentru că ar fi fost responsabile de foamete sau de răspândirea unor boli.
Chile – Kalku
Native indigenilor Mapuche din Chile, Kalku sunt privite drept vrăjitoare rele care există în opoziţie cu liderii spirituali şi tămăduitoarele comunităţilor, numite Machi. Aceste femei mistice folosesc spiritele rele pentru a crea haos. Totodată, ele ar folosi magie neagră pentru a reanima cadavrele copiilor.
Filipine – Mangkukulam
În arhipelagul Filipine, localnicii privesc magia ca fiind ceva real. Kulam este o formă de magie, iar practicienii ei sunt numiţi mangkukulam. Aceste vrăjitoare ar folosi magia neagră, prin tehnici similare celor voodoo, pentru a face incantanţii, vrăji şi blesteme. Mangkukulam nu acţionează însă doar pe cont propriu. Ei le pot oferi şi altora diferite elixiruri.
India de vest – Obeah
Obeah a luat amploare în India, în perioada în care au început să fie vânduţi sclavii, ca o ”forţă” de rezistenţă. Această formă de magie neagră se foloseşte pentru a face predicţii, pentru a câştiga cunoaştere sau pentru a obţine sprijin. Practicienii sunt, de asemenea, priviţi drept lideri religioşi. Acest tip de magie, despre care se crede că a apărut în Africa, este practicată în mai multe colţuri ale lumii, în Haiti fiind cunoscută drept Voodoo.
Mexic – La Santa Muerte
Cu toate că este considerată mai mult o sfântă decât o vrăjitoare, La Santa Muerte, Sfânta Moarte, este asociată cu vrăjitoria. Ea este omagiată prin statui despre care se crede că au puteri magice. Statuile negre sunt folosite pentru blesteme, în timp ce statuile albe sunt folosite la ritualuri de curăţare.
Sursa: descopera.ro
