Evanghelia din Duminica a VII-a după Rusalii (Matei 9, 27-35) ne vorbește despre vindecarea a doi orbi și a unui mut de către Mântuitorul Iisus Hristos. În rândurile de mai jos ne vom opri numai asupra versetului în care orbii „strigau şi ziceau: miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David!” Expresia „miluieşte-ne pe noi” are o mare și unică aplicație practică pentru viața creștină. Vino și ne mântuiește! Acesta este strigătul oamenilor de ieri și de astăzi, din orice timp, care simt că nu reușesc doar de unii singuri sau prin ei înșiși să depășească dificultățile și pericolele vieții. Au nevoie să își pună mâinile într-o mână mai mare și mai atotputernică, o mână care se întinde spre ei de sus. Să prindem mâna pe care El ne-o întinde: este o mână care nu caută să ne ia nimic, ci doar să ne dea.
Această mână mântuitoare este Iisus Hristos. El este mâna cea atotputernică pe care Dumnezeu a întins-o omenirii, pentru a o face să iasă din nisipurile mișcătoare ale păcatului și să o pună în picioare pe piatră, stânca cea tare a Adevărului Său și a Iubirii Sale. Aceasta este semnificația numelui lui Iisus, care înseamnă „Mântuitor” (cf. Matei 1,21; Luca 1,31). El a fost trimis de Dumnezeu Tatăl pentru a ne salva și a ne mântui mai presus de toate de răul profund înrădăcinat în om și în istorie: acel rău care este separarea de Dumnezeu, prezumția orgolioasă de a ne fi auto-suficienți, de a ne lua la întrecere cu Dumnezeu și a-i lua locul, de a decide ce este bine și ce este rău, de a fi stăpânii vieții și ai morții (cf. Geneza 3,1-7). Acesta este răul cel mare, păcatul cel mare, de care noi oamenii nu ne putem izbăvi decât încredințându-ne harului, milei și ajutorului lui Dumnezeu, decât strigându-i: „miluieşte-ne pe noi!”
Faptul însuși de a ne înălța prin rugăciune spre altarul din sfânta sfintelor ne pune deja în condiția umană justă, ne așează în adevărul despre noi înșine: în fapt, noi suntem cei care strigăm către Dumnezeu și suntem mântuiți. Dumnezeu este Mântuitorul, noi suntem cei aflați în pericol sau în nesiguranță. El este medicul, noi bolnavii. A recunoaște aceasta este primul pas spre nădejde și mântuire, spre ieșirea din labirintul în care noi înșine ne închidem prin orgoliul nostru. A ridica ochii spre Cer, a ne întinde mâinile și a invoca ajutorul este calea noastră de ieșire, cu condiția să fie Cineva care ascultă și care ne poate veni în ajutor : „miluieşte-ne pe noi!”
Iisus Hristos este dovada că Dumnezeu ne-a ascultat strigătul. Și nu numai atât! Dumnezeu nutrește pentru noi o iubire atât de puternică încât nu poate rămâne departe. Dumnezeu iese din El însuși și vine în mijlocul nostru, împărtășind pe deplin condiția noastră (cf. Exod 3,7-12). Răspunsul pe care Dumnezeu l-a dat în Iisus la strigătul nostru depășește infinit așteptările noastre, ajungând la o solidaritate care nu poate fi doar omenească, ci divină. Numai Dumnezeu care este iubire și iubirea care este Dumnezeu putea alege să ne mântuiască pe această cale, care este în mod cert cea mai lungă, dar este aceea care respectă adevărul Său și al nostru: calea reconcilierii, a dialogului și a comuniunii.
Iubiți credincioși și credincioase din România și din lumea întreagă, în orice perioadă a vieții noastre, să ne adresăm Domnului Iisus Hristos, și să îi spunem: „miluieşte-ne pe noi!” Să repetăm aceste cuvinte uniți spiritual cu numeroasele persoane care trăiesc în situații deosebit de dificile, și vorbind în numele acelora care nu pot vorbi. Să invocăm împreună ajutorul lui Dumnezeu pentru populațiile sărmane, care suferă din cauza foametei și a lipsurilor, uneori agravate de o persistentă stare de nesiguranță. Fiecare comunitatea locală să nu lipsească de ajutorul său numeroșii săraci sau greu încercați în demnitatea lor. Domnul să dea mângâiere familiilor suferinde sau bolnave. Domnul să ajute umanitatea rănită de atâtea conflicte, care însângerează și astăzi planeta. Iisus Hristos, care este Domnul Păcii, să dăruiască pace și stabilitate tuturor celor dezbinați. Să ne îndreptăm mereu privirea spre Mântuitorul nostru : Domnul pe care îl contemplăm este mântuirea noastră! El a adus lumii un mesaj universal de împăcare, de comuniune și de pace.
Omule modern, adult și totuși uneori slab în gând și în voință, lasă-te luat de mână de Iisus Hristos. Nu te teme, ai încredere în El! Forța dătătoare de viață a luminii Sale te încurajează să te implici în edificarea unei noi lumi, bazată pe raporturi drepte și etice. Iubirea Lui să călăuzească oamenii și să le întărească conștiința comună de a fi „familie” chemată să construiască relații de încredere și de sprijin reciproc. Umanitatea unită va putea să facă față multelor și îngrijorătoarelor probleme ale momentului prezent: de la amenințarea teroristă la condițiile de sărăcie umilitoare în care trăiesc milioane de ființe umane, de la proliferarea armelor la epidemii și la distrugerea mediului care pune în pericol viitorul planetei.
Să ne deschidem inimile față de Dumnezeu și să îl primim în viețile noastre, pentru a descoperi Adevărul care ne face liberi, Iubirea care transformă existența. Să îi repetăm cu încredere și nădejde : „miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David!” Cei Sfinți să ne învețe să păstrăm în inimile noastre misterul lui Dumnezeu, Care s-a făcut om pentru noi, să ne călăuzească să dăm mărturie în lume de adevărul Său, de iubirea Sa și de pacea Sa.
Arhim. Teofan Mada
