Nadine, vedeta care, la 42 de ani, este din nou la liceu, e atipică în tot ce face, așa că sărbătorile ei nu puteau “curge” în maniera obișnuită, ca pentru noi toți, cu brad împodobit, sarmale pe masă și colinde la televizor. Prezentatoarea TVR e departe de țară de Crăciun și de Revelion, la ocean, pe plajă și, spune ea, nu va respecta nicio tradiție, în așteptarea lui Moș Crăciun.
– Cum sunt Sărbătorile de iarnă pentru liceana de 42 de ani, față de cum erau pentru liceana de 16? – La 16 ani eram în turnee prin toata țara. Țin minte că înainte de a pleca din București, îmi făceam două bagaje; unul îl luam cu mine, unul îl lăsam la ușă. După o lună mă întorceam, deschideam ușa de la casă, lăsam un bagaj și îl luam pe celălalt. Făceam sărbătorile în țară, invitată de diverși oameni la mesele lor, în general primari, organizatori de turnee, depinde pe unde mă nimeream.
Era frumos, inedit. De fapt, cam asta este viața artiștilor care azi cântă la Craiova, mâine la Suceava. Revelionulera, evident, într-o piață sau locație, depinde unde organizau mai marii orașului.
Acum petrecem sărbătorile undeva la cald. Fără porc, fără sarmale, că nu stau să gătesc. Însă oriunde am fi, atât timp cât suntem sănătoși și împreună, sunt cele mai frumoase sărbători.
– Ce-ți lipsea atunci și ce-ți lipsește acum? – Lipsurile, în general, sunt percepute de adulți, nu de copii. Atunci ne bucuram din orice și nu pot spune că aveam mari lipsuri. Însă faptul că acum sunt unul dintre adulții care pot pune pe masă orice își dorește și faptul că pot face un cadou copilului fără să fiu nevoită să fac vreun împrumut face toată diferența.
În fiecare zi sunt recunoscătoare că îmi permit strictul necesar și că nu sunt nevoită să tânjesc după ceva anume. În fiecare zi, nu doar de sărbători. – Îi povestești lui Noah despre Sărbătorile copilăria ta sau îl ferești de asta, deocamdată? – Ca orice părinte, îi mai ilustrez copilului elemente din copilăria mea sau a generației mele. Are 9 ani și când nu are nu știu ce joc spune, dramatizând, că este singurul copil din lume care nu are un anume joc pe Xbox… Atunci simt că explodez și îi povestesc lucruri despre copilăria mea sau a noastră din vremea comunismului. Și își cere scuze.
– Cum sunt Crăciunul și Revelionul la voi în casă? Ce tradiții respectați? – De Crăciun suntem la ocean, alergând pe plajă. Nu ținem nicio tradiție. Nu simțim nevoia de ritualuri pentru a simți că facem parte din ceva anume. Așadar, fără sarmale, fără cozonaci, fără colinde.
Eu asociez perioada sărbătorilor cu certuri și isterie. Nu în casa mea, dar pe unde am mai fost, am tot întâlnit femei obosite, frustrate că doar ele trebuie să facă nu știu ce anume, disperarea de a nu deranja salata de boeuf, sesiunile de curățenie maniacală în casă, că nu știi cine vine și ce va zice. Nu vreau să-mi otrăvesc nici o zi din an cu istericalele nimănui, nu vreau să aștept ore până am voie să mănânc (“ca să mâncăm cu toții, și cu cei rătăciți prin nămeți”), nu vreau să particip la conversații nesfârșite cu oameni care, la urmă, nu-și amintesc că am vorbit, din cauza alcoolului și nu vreau să mă omor cu spălatul de perdele, că nu despre ele este vorba. Sărbătorile noastre sunt simple și frumoase, pentru că sunt despre noi, nu despre mâncare, cozonaci și curățenie în casă… Am păstrat, în schimb, șirul lung de beculețe și emoția de a ne vedea copilul bâjbâind prin casă pentru a găsi ce i-a adus Moșul.
Sursa: libertatea.ro
