După afacerea Meţianu şi băncile de opt mii de euro, Primăria Arad loveşte, din nou, cu copertina de 2500 de euro. Dacă nu mai mult. O nouă afacere pe bani publici care miroase atât de urât încât ar trebui chemaţi băieţii de la canalizare, cu vidanja, ca să ne scoată din situaţie.
De câteva zile, în staţia de tramvai de la Billa, de exemplu, din zona 300 Micălaca, a apărut un nou adăpost pentru călători pe timp de ploaie. Adăpost e mult spus, fiindcă la cea mai mică adiere de vânt călătorii vor fi mai uzi decât dacă ar sta sub cerul liber. Copertinele sau cum or vrea cei de la Primărie să le spună, fac parte dintr-un proiect pentru care s-au alocat nu mai puţin de 362.900 lei (3,6 miliarde lei vechi), adică vreo 80 şi ceva de mii de euro. Bani din care urma să se construiască 30 de astfel de copertine, sub care să se poată adăposti arădenii care circulă cu tramvaiul.
Ce a ieşit, e de râsul lumii, dacă n-am fi dat bani grei pe aceste caricaturi. În caietul de sarcini, ni se spunea că vom avea parte de 30 de adăposturi pentru călători în staţiile de tramvai din municipiul Arad, forma adăpostului va fi paralelipipedică, cu lungimea de 4,50 m, lăţimea de 1,50 – 1,70 m şi înălţimea acoperişului de 2,40 m – 2,50 m. Adăpostul pentru călători ar fi trebuit să fie proiectat şi confecţionat din materiale rezistente la căderile de zăpadă. Acoperişul să aibă formă curbă, confecţionat din policarbonat compact opalescent, cu protecţie UV şi să fie prevăzut cu dispozitive de preluare a apelor meteorice. Peretele din spate urma să fie executat din geam securizat antivandalism de minim 5+5 mm şi prevăzut cu o casetă pentru afişaj şi/sau informare, cu o suprafaţă de maxim 2,20 mp. Aşa ar fi trebuit.
Numai că, între timp, aflăm că licitaţia a fost câştigată de o firmă din Cărand, aceeaşi care a livrat şi celebrele bănci de 8000 de euro de pe Meţianu, firmă despre care se spune (iar procurorii cercetează) că este condusă de cea mai tare arhitectă pe care a avut-o Aradul în ultimii 200 de ani. Iar dacă e vorba de firma cu pricina şi de cea mai tare arhitectă, normal că nu se mai uită nimeni din Primăria Arad dacă se respectă caietul de sarcini. Ne-am învârtit vreo juma’ de oră pe lângă adăpostul cu pricina să găsim peretele din spate, din geam securizat, dar degeaba. L-o fi luat vântul sau l-au uitat băieţii la Cărand. Sau o fi fost montat la vreo vilă de pe malul Mureșului. Caseta pentru afişaj sau informare, lipsea şi ea cu desăvârşire. Ce informaţii mai vor şi arădenii ăştia ? Să fie sănătoşi şi să zică merci că circulă tramvaiul. Acoperişul, în schimb, e cu adevărat rezistent la căderile de zăpadă. Ceva nemaintâlnit. Cel mai ieftin plexiglas de la Metro, care la primul vânt va pleca si el. Mai punem doi-trei stâlpi metalici şi două bănci și avem imaginea noilor staţii de tramvai. Un kitsch ieftin la prima vedere, scump pentru bugetul local, numai bun pentru buzunarele Arhitectei. Încă un efort al arădenilor, pentru îmbogăţirea privilegiaţilor zilei, încă un material de lucru pentru procurori. Sperăm ca la dosarul la care se lucrează intens, din câte auzim, să se adauge şi această nouă afacere.
cosmin.mihuta@livearad.ro
