Un manuscris al cărei autoare a fost Regina Elisabeta I a Angliei a fost descoperit după peste un secol în care a fost ignorat de istorici, relatează BBC.
Un istoric literar de la Universitatea din Anglia de Est a făcut descoperirea în Biblioteca Lambeth Palace din Londra. Până și-a dat seama că autoarea lucrării era chiar suverana Angliei din secolul al XVI-lea, istoricul a trebuit să pună cap la cap o serie de indicii.
Lucrarea reginei este o traducere a unei cărți în care istoricul roman Tacitus prezenta beneficiile formei de guvernământ monarhice. Lucrarea a fost descoperită în timp ce dr. John Mark Philo căuta traduceri ale operei lui Tacitus.
Acesta a putut observa că era scrisă pe un tip specific de hârtie, folosit cu precădere la curtea regală engleză în jurul anilor 1590.
Un alt indiciu care a dus la identificarea autorului ca fiind Elisabeta I – scrisul de mână neîngrijit. Traducerea a fost copiată de unul dintre secretarii săi, însă este plină de corecții și adăugiri care seamănă izbitor cu felul în care scria regina – dezordonat și foarte specific.
Alte indicii au mai fost trei simboluri – Leul englez, prezent și pe stema țării, inițialele G. B. și imaginea unei arbalete. Toate au mai fost găsite și în corespondența privată a Elisabetei I.
Istoricul sugerează că suverana engleză ar fi studiat textele lui Tacitus pentru a deveni o mai bună conducătoare. Pe de altă parte, totul ar fi putut fi doar un hobby al reginei, cunoscută pentru faptul că era pasionată de istoria antică. Scrisul urât se datorează faptul că aristocrația înaltă nu era, deobicei, preocupată de caligrafie. În fapt, cu cât rangul era mai înalt, cu atât era mai puțin important scrisul frumos – „pentru o regină, înțelegerea textului era problema altcuiva“.
Elisabeta I a fost Regina Angliei (1558-1603), parte a dinastiei Tudorilor și a doua fiică legitimă a regelui Henric al VIII-lea, cunoscut pentru numărul de mariaje și pentru temperamentul vulcanic. Cunoscută și drept „Gloriana“ sau „regina-virgină“, Elisabeta a condus Anglia o lungă perioadă de timp aducând stabilitate și prosperitate țării abia ieșite dintr-un lung șir de evenimente – Războiul Rozelor (războiul civil dintre casele de Lancaster și York pentru tronul Angliei), domnia tatălui său, dominată de ruperea de Biserica Catolică și comportamentul său haotic, domnia cu regență a fratelui său Edward al VI-lea, și domnia scurtă dar problematică a sorei sale Maria (cunoscută drept cea „sângeroasă“) care a readus țara la Catolicism.
Sursa: agerpres.ro
