Acolo, în capitala spirituală a lumii creștin-ortodoxe, în Grădina Maicii Domnului cum mai este numit Muntele Athos, printre cei 2000 de călugări viețuitori veniți din tot pământul sunt și doi arădeni.
După anii 90, când mulți dintre noi abia făceam pași timizi în utilizarea unui calculator, iar redactarea unei lucrări însemna deja o performanță, Sorin și Cosmin erau programatori. Făcuseră, cumva, cu multă muncă și determinare, un pas înaintea vremurilor. Însă, ”ceva” nu era de ajuns. Cum răspunsurile pentru cerințele timpului nu mai erau pentru ei un mister, în încercarea de a găsi și răspunsurile pentru întrebările care nu întotdeauna îmbracă și forma cuvintelor, au făcut un prim pas prin înscrierea la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Arad.
”Minți sclipitoare, firi, deși retrase, totuși spirituale și mereu cu vorbele la ei… Îmi amintesc, că noi, între colegi, de multe ori glumeam zicând că dacă ei doi și-ar pune mintea ar putea da de lucru și celor de la NASA. Și, da, spre deosebire de noi, care eram mai tineri, mai distrași de multe ori de la cursuri, ei se așezau întotdeauna în prima bancă, nevrând, parcă, să rateze vreo descoperire…”, își amintește unul dintre colegii lor de facultate care i-a întâlnit chiar vara trecută.
Dacă ei aflaseră sau nu răspunsurile potrivite în vremea aceea nu știm, însă nu după multă timp au întrerupt cursurile la Teologie și au luat calea Athosului, unde au îmbrăcat haina monahală, devenind astfel Părinții Hrisostomos și Teologos. Au trecut de atunci 20 de ani.
20 de ani de când, Acasă, pentru cei doi arădeni, înseamnă Mănăstirea Vatoped, a doua ca mărime dintre cele 20 de mănăstiri din Muntele Athos.
Conform tradiției, Mănăstirea Vatoped a fost întemeiată undeva pe la sfârșitul secolului al IV-lea de Împăratul Teodosie I cel Mare în semn de recunoștință pentru Maica Domnului care l-a salvat pe fiul său Arcadie dintr-un naufragiu, aducându-l din valuri lângă o tufă cu mărăcini. De aici și numele Vatoped, care se trage de la cuvintele grecești ”vato” (tufă) și ”paedion” (copil), adică ”copilul din tufiș”.
Bine organizată, cu reguli stricte și program bine stabilit, se pare că Mănăstirea Vatoped este locul rânduit pentru ca cei doi arădeni să afle răspunsurile întrebărilor nerostite.
Ascultându-l pe Părintele Teologos, în reportajul lui Alex Dima pentru emisiunea ”România, te iubesc!” transmis în prima zi de Paște la Pro Tv, am aflat care era, poate, una dintre cele mai importante întrebări care au făcut ca pașii lui Cosmin, lăsat în urmă acum 20 de ani, să ducă spre o schimbare atât de radicală cum este călugăria.
”Pocăința este părăsirea păcatului, perfecționarea continuă pentru a ajunge la fericirea veșnică.”, a spus Părintele Teologos.
Pe calea acestei perfecționări continue pentru aflarea ”fericirii veșnice” Părintele Teologos este acum fotograful și bibliotecarul mănăstirii. Deși la o primă privire am putea crede că ne referim la niște meserii, ei bine, acolo, în cadrul mănăstirii sunt doar niște ”ascultări” făcute nu pentru că așa vrei ci pentru că așa ți se spune, tăierea propriei voi fiind unul dintre cele trei voturi monahale depuse la călugărie. Da, un arădean este acum bibliotecarul Mănăstirii Vatoped. Și nu vorbim despre o bibliotecă oarecare ci una care cuprinde peste 40.000 de cărți tipărite și 2.000 de codice manuscrise.
De acolo, din locul care nădăjduiește să îi deschidă calea spre fericirea veșnică, prin intermediul reportajului realizat de Alex Dima, Părintele Teologos a transmis un mesaj care, poate, cumva, ar putea da răspunsul frământărilor multor alți ”Cosmin” ai vremurilor noastre:
”După moarte, omul nu se mai poate pocăi (îndrepta) și din cauza asta niciodată să nu întreprindem acțiuni de care să ne fie rușine în viitor. Dar, dacă se întâmplă, să ne spovedim pentru că dacă nu vom avea curajul să ne privim în oglindă, lipsa curajului ne va genera tristețe veșnică. Oamenii trebuie să se întoarcă spre ei înșiși. Nu în sens egoist ci la relația lor cu Dumnezeu, la relația lor corectă cu ceilalți și la ce se întâmplă în ei înșiși… Este prea mult zgomot informațional, iar societatea suferă cumplit de superficialitate.”
Cum nimic nu este întâmplător ci totul este providențial, cu siguranță mesajul venit ieri de la Muntele Athos va fi răspunsul, dacă nu pentru vindecarea spirituală a întregii societăți, măcar pentru o parte a ei.
