Legendarul trandafir de Damasc este victima războiului și a secetei din Siria. Este una dintre cele mai vechi flori din istorie, intens folosită de producătorii de parfumuri, dar și pentru virtuțile sale terapeutice. Însă, în capitala siriană, care i-a dat numele, și în câmpiile din jurul ei, trandafirii se usucă.
„Trandafirul de Damasc este în agonie”, spune un cultivator, arătând un câmp din el-Mrah, la circa 60 de kilometri nord de capitala Siriei, teatru de război de cinci ani. În satul din regiunea Nabek, cunoscută pentru producția acestui tip de trandafir cu 30 de petale, terenurile cultivate au scăzut cu 50%, iar tradiția culesului se pierde după ce familii întregi au fugit din zonă.
Accesul la terenuri a fost oprit un timp, iar festivalul trandafirului, anulat, lipsind el-Mrah de principala sursă de venit. Odată cu reinstaurarea calmului în regiunea de unde insurgenții au fost alungați în 2014, ediția 2016 a festivalului a avut loc duminică, însă producția de trandafiri nu și-a revenit încă. „Am trecut de la 80 de tone în 2010 la 20 de tone în acest an, din cauza războiului și apoi mai este și seceta”, spune un alt cultivator. Înainte de declanșarea conflictului în 2011, „veneau negustori libanezi să cumpere petale de trandafiri cu zecile de tone pentru a le exporta în Europa. Iar parfumieri francezi distilau petale uscate pentru a produce ulei esențial”, adaugă el.
Exportat în Europa îndeosebi în timpul cruciadelor, milenarul trandafir se cultivă de atunci și în alte țări, ca Franța, Maroc, Iran sau Turcia. Datorită mirosului său bogat și în același timp suav, trandafirul de Damasc este cea mai utilizată floare pentru producerea uleiului esențial din parfumuri și produse cosmetice. El înflorește în luna mai, iar Rosa damascena poate fi cultivat pe tot parcursul anului.
Specialiștii susțin că ar avea și reale virtuți terapeutice, împotriva infecțiilor, dar și pentru relaxare. Apa de trandafiri este folosită în Orientul Mijlociu și ca băutură răcoritoare vara, se pune în dulcețurile orientale, se parfumează moscheile și se consideră că aduce noroc la nunți.
În capitala siriană și în împrejurimi, trandafirii împodobeau grădinile, marginile drumurilor și balcoanele, fiind un simbol pentru locuitorii Damascului. Însă scăderea producției și lipsa de întreținere fac din ei acum o prezență discretă. Pentru producători și negustori, agonia trandafirului de Damasc o simbolizează pe cea a unui popor și a unei țări victime a unui conflict distrugător. Acesta a dus până în prezent la moartea a peste 270.000 de persoane și la milioane de refugiați.
Din cele opt distilerii existente în zonă înainte de război au mai rămas doar două. Din trei tone de petale uscate se produce circa un kilogram de ulei esențial. „Acum abia dacă mai există 250 de grame de ulei esențial de vânzare în toată piața”, spune un cultivator. Deși se cultivă și în alte țări, „trandafirul de Damasc este unic fiindcă mirosul lui este mai îmbătător, calitatea, mai bună și produce mai mult ulei. Companiilor farmaceutice și cosmetice și clienților noștri din Golf le place să cumpere originalul, este o mândrie pentru ei” adaugă el.
Cultivatorii și negustorii sunt toți de părere că trandafirul de Damasc „va reveni la viață doar când se va termina războiul”.
Sursa: agerpres.ro
