Magistraţii au decis Timbrul de mediu poate fi recuperat prin instanţa de judecată.
Obligaţia de plată a timbrului intervine o singură dată. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a declarat ilegală taxa auto din 2012! În acest context, cei care şi-au înmatriculat automobilele achitând birul mai sus precizat se pot îndrepta către sediile Administraţiilor Finanţelor Publice pentru demararea procedurilor de recuperare a banilor.
Taxa auto a fost eliminată la data de 15 martie 2013, zi în care a intrat în vigoare timbrul de mediu, acesta fiind valabil şi în prezent. Timbrul de mediu a venit doar în ajutorul celor care doresc să-şi înmatriculeze în România maşinile dotate cu motoare mici, pe benzină. El a închis, aproape complet, portiţa prin intermediul căreia taxa auto 2012 era anulată de judecători, statul fiind astfel obligat să înmatriculeze maşinile fără a încasa vreun leu. Chiar şi aşa, conform portalului instanţelor de judecată, un cetăţean a reuşit imposibilul.
Vezi hotararea aici
http://www.coltuc.ro/blog/timbru-de-mediu-castigat-tribunalul-bucuresti-2014/
Cine scapă...
Timbrul nu se aplică autovehiculelor aparţinând misiunilor diplomatice,
oficiilor consulare şi membrilor acestora, precum şi altor organizaţii şi persoane străine cu statut diplomatic, care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României, şi nici celor special modificate în scopul conducerii de către persoanele cu handicap, precum şi în scopul preluării şi transportării persoanelor cu handicap grav sau accentuat. Lista maşinilor excluse de la plata noii taxe este continuată de cele destinate a fi utilizate de forţele armate, de forţele de securitate ale statului, de poliţie, de jandarmerie, de poliţia de frontieră şi de pompieri, dar şi de cele destinate serviciilor de ambulanţă şi medicină, de autovehiculele speciale echipate corespunzător pentru acordarea ajutorului de urgenţă, precum şi de autovehiculele speciale destinate serviciilor de descarcerare şi de stingere a incendiilor. Mai mult decât atât, vor scăpa de timbru şi autovehiculele dotate cu cutie de viteze care poate funcţiona în regim automat deţinute de persoanele cu handicap.
Justificarea instantei
Instanţa reţine că potrivit art. 7 din Ordinul nr. 150 /2006 emis de
M.A.I., înmatricularea permanentă sau înmatricularea temporară se
efectuează pe baza mai multor documente printre care şi dovada plăţii
timbrului de mediu conform OUG nr. 9/2013.
La data de 15 martie 2013 a intrat în vigoare OUG nr. 9/2013 privind
timbrul de mediu pentru autovehicule fiind abrogată Legea nr. 9/2012
aflată în vigoare de la data de 1 ianuarie 2013 și până la adoptarea
noului act normativ.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 din OUG nr. 9/2013, timbrul de mediu se
datorează: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorităţii competente,
potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui
autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui
certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la
reintroducerea în parcul auto naţional a unui autovehicul, în cazul în
care, la momentul scoaterii sale din parcul auto naţional, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7; c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa de poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale în vigoare la momentul înmatriculării; d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situaţia autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanţe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei de poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Se reţine că legiuitorul român a ajuns la adoptarea OUG nr. 9/2013 după ce anterior a înţeles să adopte mai multe acte normative în acelaşi domeniu care, în final, au ajuns să fie considerate de instanţa comunitară ca fiind neconforme cu legislaţia europeană.
Aşa cum rezultă din analiza legislaţiei române adoptată de-a lungul
timpului (Legea nr. 571/2003, OUG nr. 50/2008 cu toate modificările, Legea nr. 9/2012, OUG nr. 1/2012), obligaţia de plată a taxei de primă
înmatriculare sau taxă de poluare sau pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a existat pentru mai multe categorii de autovehicule, două fiind cele care au suscitat opinii divergente, respectiv cele achiziţionate second-hand dobândite de un prim proprietar din România cu ocazia înscrierii în evidențele autorităţii competente, potrivit legii, atribuirii unui certificat de înmatriculare și a unui număr de înmatriculare, precum și cele rulate care au fost înmatriculate deja în România și care fac obiectul unor tranzacţii de vânzare-cumpărare și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu fac parte din categoria exceptate sau scutite de la plata acestor taxe sau taxa pe emisii poluante (art. 4 alin. 1 lit. a,alin. 2 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule).
Din preambulul diferitelor acte normative adoptate de legiuitorul român
rezultă că printre motivele care au determinat executivul să le adopte au fost avute în vedere impactul pe care măsurile dispuse prin aceste acte normative privind taxa de primă înmatriculare, taxa pe poluare pentru autovehicule sau pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule le-ar fi avut în plan economic și social ,consecinţele negative asupra modului de aplicare a taxării autovehiculelor aflate în categoria celor reglementate de aceste prevederi legale precum și necesitatea simplificării procedurii aplicării taxei.
În mod evident, prin adoptarea OUG. nr. 9/2013 s-au încălcat principiile liberei circulaţii a mărfurilor, neutralităţii impozitării interne si s-a creat o discriminare la momentul înmatriculării între produsele provenite din alte state membre ale comunităţii europene și produsele de pe piaţa internă, fiind nerespectate prevederile art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Scopul art. 110 TFUE este acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. prin taxarea internă discriminatorie.
Potrivit jurisprudenţei CJUE, interdicţia prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state member favorizând produsele naţionale.
Articolul art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că statelor member nu le este permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca effect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piaţa naţională și introduse pe această piaţă înainte de intrarea în vigoare a taxelor menţionate.
Se consideră că, în mod aparent, prin adoptarea OUG nr. 9/2013 este
înlăturată discriminarea la momentul înmatriculării între produsele
provenite din alte state membre ale comunităţii europene și produsele de
pe piaţa internă deoarece, în realitate, aplicarea unor taxe cu titulatura de timbru de mediu în cuantumuri destul de însemnate pentru cele achiziţionate second-hand dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene conduce în mod evident la diminuarea livrărilor intracomunitare de autovehicule și încurajarea producţiei interne de astfel de bunuri și achiziţionarea lor, o asemenea măsura intrând în categoria celor cu efecte restrictive din punct de vedere cantitativ.
Deşi, modalitatea de calcul a timbrului de mediu pentru autovehiculele
second-hand achiziţionate din afara României și cele similare de pe piaţa internă este, cel puţin, identică, se apreciază că în mod indirect s-a creat un tratament favorabil celor produse în România având în vedere că, în contextul intenţiei legislativului de înnoire a parcului auto naţional cu autovehicule produse în țara noastră, cele mai multe autovehicule indigene sunt noi, din categoria Euro 4, Euro 5 pentru care cuantumul timbrului de mediu pentru autovehicule este mai mic comparativ cu cele achiziţionate din spaţiul intracomunitar, numărul tranzacţiilor de vânzare-cumpărare cu autovehiculele deja înmatriculate în România și pentru care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 sau taxa pe poluare pentru autovehicule, sau taxa pe emisii poluante fiind infim.
Este adevărat că statele membre ale Uniunii Europene au libertatea de a
stabili taxe pentru activitatea de comerţ cu bunuri importate însă este
necesar ca efectul economic al unei astfel de norme asupra circulaţiei
bunurilor importate să nu intre în conflict cu legislaţia comunitară, aici intervenind rolul judecătorului naţional de a verifica respectarea
principiului egalităţii de tratament între cele două categorii de mărfuri.
Pornind de la ideea că Uniunea Europeană doreşte liberalizarea pieţelor si înlăturarea oricăror obstacole în calea liberei circulaţii a mărfurilor, personal, ţinând cont de contextul economico-social, de amploarea pieţei auto din România, tendinţa cetăţenilor români de a achiziţiona autovehicule second-hand din alte state membre ale spaţiului intracomunitar deoarece se realizează egalitatea între preţ si calitate, se consideră că prin actuala reglementare s-au impus măsuri cu caracter restrictiv din punct de vedere cantitativ, măsuri interzise de legislaţia comunitară.
Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, în jurisprudenţa sa
constantă, a statuat că articolul 110 TFUE reprezintă o completare a
dispoziţiilor privind eliminarea taxelor vamale şi a taxelor cu efect
echivalent. Această dispoziţie are drept obiectiv asigurarea liberei
circulaţii a mărfurilor între statele membre în condiţii normale de
concurenţă, prin eliminarea oricărei forme de protecţie care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii faţă de produsele provenind din alte state membre (Hotărârile Brzeziński C-313/05 şi Krawczyński C 426/07).
În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, articolul 90 CE (actualul art. 110) vizează garantarea neutralităţii depline a impozitelor interne faţă de concurenţa dintre produsele care se află deja pe piaţa internă şi produsele din import (Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/Grecia, C 74/06). În plus, un sistem de impozitare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naţionale şi, prin urmare, să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii (Hotărârea Brzeziński).
Prin urmare, şi în forma actuală legislativă, respectiv OUG nr. 9/2013,stabileşte indirect, pentru produsele provenind din Uniunea Europeană, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naţionale similare. Reglementată în acest mod, timbrul de mediu diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientaţi din punct de vedere fiscal să achiziţioneze autovehicule noi produse în România.
De altfel, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin Hotărârea din 7
aprilie 2011 în Cauza C-402/09 Tatu şi prin Hotărârea din 7 iulie 2011 în Cauza C263/10 Nisipeanu a statuat că articolul 110 TFUE trebuie
interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie în statul membru menţionat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională.
Ca atare, şi actualul act normativ este contrar art. 90 din Tratatul de
Instituire a Comunităţii Europene, întrucât este destinat să facă mai
puţin atractivă opţiunea de a introduce în România autovehicule
second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând
astfel achiziţionarea autovehiculelor noi produse în România.
Instanţa reţine că TFUE a creat ”o nouă ordine juridică” în dreptul
internaţional (denum ită astfel de Curtea Europeană de Justiţie în cazul Van Gend en Loos, 1963), caracterizată prin faptul că are efect direct şi se bucură de supremaţie (prioritate) în raport cu ordinea juridică internă. Aceste principii au fost consacrate şi de art. 148 alin. 2 din Constituţia României, potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate faţa de dispoziţiile contrare din legile interne. Astfel, având în vedere că dispoziţiile art. 110 din Tratatul de funcţionare a UE prevalează faţă de dispoziţiile contrare cuprinse în OUG nr. 9/2013 , precum şi faptul că, instituţiile statului, deci inclusiv Instituţia Prefectului, sunt obligate a da prioritate regulilor de drept comunitar, se apreciază că, pârâta, nu poate invoca dispoziţiile art. 7 din Ordinul nr. 150/2006 pentru a refuza înmatricularea, dacă restul condiţiilor prevăzute de lege sunt îndeplinite.
Articol scris de avocat Coltuc Marius Vicentiu
www.coltuc.ro
avocat@coltuc.ro
Facebook Comments
