Noi cu ce rămânem? Când cineva îmbrățișează veșnicia, când cineva cunoscut îmbrățișează veșnicia, în imediata apropiere a doliului apare problema testamentului. Ziua de 5 decembrie a pus doliul peste România și fără să stăm prea mult pe gânduri ne întrebăm…noi cu ce rămânem? Ce ne rămâne de la Regele Mihai?
Dincolo de bunuri materiale, dincolo de pagini importante de istorie, dincolo de emoții, trăiri și regăsiri, cel mai apropiat și emoționant testament lăsat de Regele Mihai românilor și Românei este discursul rostit cu o decență rar întâlnită, în anul 2011, din Parlamentul României:
“Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Sunt mai bine de şaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară naţiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie şi cu speranţă invitaţia reprezentanţilor legitimi ai poporului.
Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toţi cei care au murit pentru independenţa şi libertăţile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem şi în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.
Ultimii douăzeci de ani au adus democraţie, libertăţi şi un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, îşi împlinesc visele şi încearcă să-şi consolideze familia şi viaţa, spre binele generaţiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.
România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile şi aeroporturile moderne sunt parte din forţa noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Şcoala este şi va fi o piatră de temelie a societăţii.
Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie.
Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor!
Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos.
Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agăţarea de putere şi bunul plac nu au ce căuta în instituţiile româneşti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.
Am servit naţiunea română de-a lungul unei vieţi lungi şi pline de evenimente, unele fericite şi multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare naţiunii române: Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.
Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume.
Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!”
Regele Mihai, un Nume scris cu litere mari pe Cartea de Istorie a României și în sufletele românilor și care, astăzi, mai mult ca niciodată ne spune că ”stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică”.
”Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte, /Decât un nume adunat pe o carte…” (Tudor Arghezi) , cartea mea, cartea ta…cartea noastră a tuturor ”Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă/ Cartea mea-i, fiule, o treaptă….”
