Tensiunile de la Filarmonica de Stat Arad sunt din ce în ce mai mari în ultima săptămână, când s-a reaprins războiul dintre conducere și sindicat. În scenă a intrat astăzi însuși viceprimarul Călin Bibarț, concurentul din umbră al lui Sergiu Bîlcea la titlul de cea mai bună copie a primarului Falcă și mare doritoriu de candidatură la primărie, din partea PNL.
Și cum a văzut Bibarț că rezolvă șeful Falcă situațiile de criză: urlând cât îl țin plămânii, sperând că astfel subalternii vor înțelege mai bine ce au de executat. Așa a văzut, așa a făcut și Călin Bibarț. S-a dus peste angajații de la Filarmonică și a început să strige la ei, spun surse din cadrul instituției. Asta după ce săptămâna trecută, se pare că tot la îndemnul lui Bibarț, întâlnirea dintre angajații Filarmonicii și o delegație formată din consilierii PSD și senatorul Mihai Fifor a fost întreruptă brusc de polițiștii locali, care probabil au dorit să vadă dacă cei de la PSD au plătit bilet de intrare, că altă explicație normală nu există.
Așadar, „tenorul“ Bibarț s-a dus pe scena Filarmonicii să le cânte angajaților o arie din opera de trei parale „Aradul sunt eu“, amenințând cu o voce care mai că spărgea timpanele audienței că desființează instituția. Angajații au rămas mască la o așa interpretare neașteptată, ca să nu spunem proastă, încât nici de fluierături n-au mai avut chef. Oamenii au plecat acasă cu un gust amar, văzând cine a ajuns în fruntea primăriei și cât de puțin contează pentru mai marii orașului o instituție de cultură cu o tradiție de peste 100 de ani.
Subiectul Filarmonicii Arad a fost abordat, marți, și de senatorul Mihai Fifor, care săptămâna trecută a avut o discuție cu angajații instituției, discuție întreruptă, cum spuneam, de polițiștii locali trimiși de Bibarț să… nu știm ce și nici ei n-au știut, săracii.
Iată ce scrie Fifor pe pagina sa de Facebook:
„Bibarț cel Voinic și Filarmonica de aur…
Dacă săptămâna trecută Bibarț cel Voinic trimitea potera după mine, Zmeul cel rău Fifor, la Filarmonica de Stat din Arad, îngrijorat probabil să nu plec cumva de la sedinta Sindicatului cu vreun instrumentist sub braț, pe care să îl înfulec degrabă pe o bancă în parc, astăzi, Bibarț cel Voinic a descălecat, în persoană, la numita instituție de cultură.
Nu, nu în nevoia sa neostoită de cultură, ci pentru a urla din rărunchi la sărmanii oameni, cum le face și le drege și cum închide el Filarmonica de Stat, cât ai zice Falcă.
Că la ce să fie bună și chestia asta de-i zice Filarmonică? Pot ei, de pildă, instrumentiștii sau Corala, să cânte la Ziua Vecinilor, învăluiți de arome îmbietoare de mici și de aburi de bere? Nu pot? Bun. Să dispară atunci.
Ca, odinioară pădurile Aradului, când Voinicul nostru se ocupa de codrul mai mult sau mai puțin frate cu românul verde Călin….
I-aș da eu o povață din bătrâni Voinicului nostru, dar, fiind Post, mă abțin.
Ș-am încălecat pe-o șa…..“
