Simptomele preinfarctului pot consta în dureri în zona pieptului, greaţă şi respiraţie îngreunată. Acestea pot trece neobservate, dar consecinţele unui preinfarct nu sunt de ignorat, atenţionează medicii.
În lipsa tratamentului corespunzător, afecţiunile inimii se pot acutiza, iar pacientul ajunge prea târziu la medic, atunci când intervenţiile au şanse mult mai reduse de succes.
Am discutat cu dr. Voican Alexandru, medic primar cardiologie intervenţională, despre simptomele specifice ale preinfarctului, analizele necesare pentru dignosticul corect al acestei afecţiuni şi posibilele complicaţii ce pot surveni în lipsa unui tratament adecvat.
Simptomele preinfarctului: cum ne dăm seama că o persoană suferă un preinfarct?
Simptomul caracteristic al preinfarctului (sau al anginei pectorale instabile, aşa cum denumesc medicii preinfarctul) este durerea retrosternală, adică acea durere toracică de repaus sau la eforturi minime.
Ea poate îmbrăca mai multe forme, care variază de la angină cu debut recent până la angină agravată (mai severă, mai frecventă sau precipitată de eforturi mai mici decât înainte).
În comparaţie cu angina stabilă, durerea toracică din angina instabilă este de obicei mai severă şi mai prelungită (durează mai mult de 20 minute), frecvent necesitând mai multe doze de nitroglicerină sau perioade mai lungi de repaus pentru ameliorare.
Pacienţii acuză presiune sau greutate retrosternală care iradiază în braţul stâng, gât sau mandibulă, care
poate fi intermitenţă sau persistentă. Poate fi însoţită de alte simptome, precum greaţă, durere abdominală, dispnee (respiraţie grea) sau sincopă, adică pierderea stării de conştienţă, spune dr. Voican.
Cum putem distinge durerea din zona pieptului de infarct?
Diferenţierea dintre angina instabilă (preinfarct) şi infarctul miocardic acut nu se poate face „pe stradă”, în mediul extraspitalicesc. Criteriile care stabilesc diagnosticul de infarct miocardic se stabilesc în unităţile sanitare, prin efectuarea unei electrocardiograme (ECG), ecocardiografii şi prin dozarea unor markeri biologici specifici care cuantifică gradul de necroză miocardică, adaugă specialistul.
În cazul stabilirii diagnosticului de infarct miocardic acut, trebuie efectuată de urgenţă şi explorarea coronariană invazivă (coronarografia), care obiectivează în acest caz ocluzia totală (închiderea completă) a unei artere coronare.
Ulterior trebuie efectuată şi revascularizarea miocardică intervenţională – angioplastia coronariană cu sau fără împlântare de stent, pentru restabilirea fluxului miocardic (deschiderea vasului), afirmă dr. Voican.
În cazul pacienţilor cu preinfarct, coronarografia evidenţiază de obicei leziuni stenozante semnificative (îngustări severe ale arterelor coronare, dar nu vase închise complet), care pot beneficia de revascularizare miocardică atât intervenţională, cât şi chirurgicală, în funcţie de severitatea, numărul şi localizarea acestora.
Primul ajutor în cazul în care sesizezi simptomele preinfarctului
Primul gest care trebuie făcut în cazul în care suspectăm o problemă de această natură este apelarea imediată a serviciului de ambulanţă (număr unic 112).
Este foarte important că pacientul să ajungă cât mai rapid, sub supraveghere medicală, într-o unitate spitalicească unde se poate stabili un diagnostic cert.
Pacienţii care suferă de aceste sindroame coronariene acute, fie că este vorba de preinfarct sau de infarct, sunt foarte vulnerabili, putându-se decompensa în orice moment, forma extremă fiind reprezentată de stopul cardiac, spune dr. Voican.
În condiţiile în care muşchiul cardiac nu primeşte suficient sânge pentru a fi irigat, pacientul este la risc de a dezvolta aritmii cardiace maligne, care conduc la stop cardiorespirator.
În plus, odată cu stabilirea diagnosticului în spital, pacientul va beneficia şi de monitorizarea funcţiilor vitale şi de aplicarea imediată a tratamentului specific al acestor afecţiuni.
Complicaţiile preinfarctului
Lăsând să treacă neobservate simptomele descrise mai sus şi fără a beneficia de un tratament adecvat, pacienţii se pot confrunta cu numeroase complicaţii cardiovasculare. Aşadar, la ce poate duce preinfarctul, cât de mult se poate agrava?
Referitor la această întrebare, trebuie să ne imaginăm cum arată arterele coronare, arterele care „hrănesc” inima cu sânge, în cazul acestor pacienţi cu preinfarct. Acestea prezintă îngustări severe, cu depuneri importante de grăsimi în interiorul vasului, pe care se poate forma un tromb (cheag de sânge), conducând astfel la închiderea completă a vasului, deci producerea unui infarct miocardic acut. Complicaţiile posibile în această situaţie sunt numeroase, adesea dramatice: distrugerea ireversibilă a muşchiului cardiac deservit de artera respectivă (în lipsa intervenţiei rapide), ruptură cardiacă, afectarea severă valvulară (a foiţelor care separă camerele cordului), precum şi apariţia de tulburări ale ritmului cardiac, care, în lipsa unui tratament imediat, pot conduce la producerea de stop cardiorespirator, subliniază dr. Voican.
În aceste circumstanţe, înţelegem cât de importantă este diagnosticarea cât mai rapidă şi instituirea tratamentului specific, care efectiv salvează viaţa acestor pacienţi.
Sursa: csid.ro
