A avut o copilărie fericită, dar nu se înţelege cu cei trei fraţi ai săi. A rămas văduv cu doi copii mici, dar a ştiut să răzbată în viaţă. Silviu Prigoană a acordat un interviu inedit pentru emisiunea “Click!” de la Prima Tv.
Click!: -Cine este Silviu Prigoană?
-Păi dacă până acum nu nu ţi-ai dat seama, e o întrebare…
-Aşa, din punctul dumneavoastră de vedere…
-Un cetăţean absolut normal. Un cetăţean al planetei este Silviu Prigoană, care nu a facut nimic senzaţional.
-Ce fel de copilărie a avut Silviu Prigoană?
-Foarte frumoasă!
-Mai aveţi fraţi, domnule Prigoană?
-Da! Suntem patru fraţi.
-Şi cum vă înţelegeţi cu fraţii dumneavoastră?
-Foarte bine!
-Foarte bine!
-Nu vorbim şi atunci totul este în regulă.
-Aţi avut o ceartă în familie sau de mici…
-Nu!
-Dar când eraţi mici vă înţelegeaţi bine cu fraţii dumneavoastră?
-Nu îmi mai aduc foarte, foarte bine aminte, ce s-a întâmplat pe vremea aia, când eram mici, mă rog când am crescut mai mari, ne-am împrăştiat repede de acasă. Fratele meu a plecat de la Cluj la Bucureşti în clasa a 9-a, eu am plecat în clasa a 10-a la Cluj, au rămas cei doi mici acasă , ne întâlneam mai mult în vacanţă, vacanţele le petreceam eu mai mult pe la bunici că acolo era locaţia mea, ne plăcea cel mai mult şi nu am avut tot aşa tangenţe să zici că am stat 20 de ani în acelaşi pat toţi patru să zici… ce nasol a fost. Nu ! Am avut o copilărie destul de fericită, fără lipsuri, cu o educaţie senzaţională din partea părinţilor mei, aveau nişte reguli la care ţineau foarte strict, masa de seară trebuia servită împreună toată lumea, sâmbăta , duminica, toată lumea trebuia să fie la masă, dacă aşa era regulamentul şi lucrul ăsta încerc să îl impun în familia mea.
-Cum a fost Silviu Prigoană adolescent?
-Un tip foarte mişto.Foarte mişto!!!
-Aţi avut foarte multe prietene?Vă curtau fetele sau dumneavoastră pe ele?
-Nu foarte multe prietene, nu. Dar eram un tip haios, mişto…
-Vă aduceţi aminte de prima când v-aţi îndrăgostit?
-Păi prima dată te îndrăgosteşti de mamă. Ca orice băiat, prima dragoste e mama, te îndrăgosteşti de mama că aşa e modelul şi prima gagică nu mai reţin clar…în clasa a 8-a , a 9-a ceva pe acolo…
-Ce studii aţi urmat?
-Liceu, facultate şi cam gata… şi am făcut de pomană facultatea că nu am profesat nici o secundă.
-Ce facultate?
-Dreptul.
-Am făcut aşa ca să dea bine la CV . În ziua de azi dacă ai facultate nu prea îţi ajută la nimic. Dacă nu ai facultate ai faţă de prost şi pe considerentul ăsta să nu am faţă de prost, am făcut şi eu facultate.
-Dacă facultatea nu contează, ce contează în ziua de azi?
-În ziua de astăzi, în economia de piaţă contează ce ştii să faci.
-Eu sunt convins că nici operatorii care dau cu camera la noi acum, nu au studii de specialitate, dar ştiu să folosească o cameră.
-La ce vârstă v-aţi căsătorit prima dată?
-La 23 de ani.
-V-aţi îndrăgostit? Cum v-aţi cunoscut soţia?
-O fostă colegă de clasă. Ne-am căsătorit, am avut doi copii şi după 7 ani soţia mea a murit şi am rămas cu doi copii , unul de 6 ani, unul de 3 ani .
-Ce probleme de sănătate a avut soţia dumneavoastră?
-Probleme cu ficatul, dacă se îmbolnăvea în era noastră actuală se putea transplanta,atunci nu existau modalităţi… în 1991, 1992 nu existau posibilităţi.
-Deci practic la 29 de ani aţi rămas văduv?
-Da!
-Cum v-aţi descurcat cu doi copii?
-Eee, nu îi da omului cât poate să ducă.Nu a fost o mare problemă.Nu îţi dai seama, timpul trece , greutăţile pe care le întâmpini la un momendat în viaţă…îţi dai seama după un an, doi , trei , patru le-ai uitat în biblioteca uitării şi nici nu îţi mai aduci aminte că a fost greu sau uşor.
-Aţi suferit mult presupun, nu?
-Mă rog, nu a fost simplu , nu a fost simplu. Suferinţa mare a fost când mi-a murit un copil, atunci într-adevăr a fost o suferinţă, când mi-am tăiat piciorul, la 22 de ani am avut un accident şi mi-am tăiat un picior… nu am suferit.
-Cum a fost? Ce s-a întâmplat?
-Un accident de muncă banal, nici nu mai contează.Dar nu am suferit atât de mult sau când a murit soţia , cum am suferit când mi-a murit copilul.Atunci chiar am fost marcat, vreo 6 luni de zile am fost marcat zdravăn , până mi-am dat seama şi lumea ştie că viaţa merge mai departe şi oricine spune chestia asta, tu ai replica instantaneu, normal că viaţa merge mai departe , că nu ţi s-a întmplat ţie, când ţi se întâmpă ţie lucrul deja se vede altfel.
-De ce aţi pierdut acest copil ? Ce vârsta avea?
-Trei săptămâni.
-El s-a născut prematur . A fost mic de felul lui, la 600 g, dar începuse să ia în greutate, ţinut în incubator şi cineva a umblat la incubator şi l-a infectat, i-a infectat mediul steril în care trăia şi a făcut o infecţie pulmonară şi a murit.
-La cât timp după ce va murit soţia, v-aţi recasătorit?
-Nu mai reţin, în 96 cam aşa ceva. După vreo 4 ani!
-Şi pe cea de-a doua soţie cum aţi cunoscut-o?
-Ne-am întâlnit pe la nişte amici, nu mai reţin exact.
-V-am auzit spunând că v-aţi despărţit de a doua soţie pentru că nu a vrut copii.
-Da, noi am avut o înţelegere , fosta soţie avea un băiat , eu aveam doi băieţi, i-am pus grămadă pe toţi şi am avut o înţelegere în viaţă trebuie să strigăm şi noi prin casă: „Nevasta vezi ca al meu si cu al tau , il bat pe al nostru” şi la un moment dat nu a mai vrut să achieseze la înţelegerea iniţială, a zis că ea nu mai face copii.
-Cât a durat a doua căsnicie?
-Vreo 6-7 ani .
-Aţi rămas prieteni?
-Am rămas prieteni…fiecare cu viaţa lui , ea s-a recăsătorit, eu m-am recăsătorit şi la revedere.Nu aveam motive de prietenie pentru că nu aveam nimic în comun.Nu aveam copii, nu aveam nimic şi atunci să rămâi prieten cu cineva pe ce motiv să aibă probleme în familie …
-Practic aţi renunţat la a doua soţie dumneavoastră pentru că nu a vrut să va facă copii.
-Exact!
-V-aţi dorit dintotdeauna copii?
-Da!
-Vă plac copiii foarte mult?
-Da.
-Aţi găsit-o pe Adriana. V-aţi căsătorit cu Adriana?
-S-a oferit ea. A auzit ea de pe undeva motivul pentru care am divorţat eu şi atunci a încercat ea. M-am prins de figură, dar între timp am înhăţat-o şi s-a oferit ea să facă copii şi de acolo toată povestea care dăinuie.
-Ce înseamnă fericirea pentru dumneavoastră?
-Sănătatea copiilor mei.
-Cât de uşor se fac banii în România?
-Foarte greu şi din ce în ce mai greu.
-Ce îţi trebuie ca să faci bani în România?
-În primul rând trebuie să ai iniţiativă şi incoştienţă.Dacă ai iniţiativă şi incoştienţă şi te apuci de treabă s-ar putea să dai lovitura. Numai că este cu două tăişuri, s-ar putea să o dai şi de gard, pentru că nu întotdeauna iese chiar dacă ai iniţiativă
-Cum poate un om care nu are nimic să ajungă să construiască ceva care să îi producă destul de mulţi bani ca să trăiască bine în România?
-Depinde. Piaţa s-a ocupat. Când am început eu să fac afaceri în România nu eram nici sugar, nici pensionar.Aveam 24-25 ani , eram tânăr fecior. 27 de ani mi se pare că aveam, pe la Revoluţie şi nu exista nimic, era o piaţă virgină, puteai să faci absolut orice, atunci toată lumea aducea blugi, coca cola , orice se vindea şi luai cu un leu si vindeai cu doi.
-Aţi avut o familie cu bani în spate?
-Nu părinţii mei au fost nişte oameni absolut normali, mama asistentă, tata laborant
-Dumneavoastră v-aţi construit tot ce aveţi astăzi?
-Da, absolut.
-Mulţi se gandesc la lucrul ăsta. Că aţi avut în spate pe cineva.
-Da nu trebuia să îţi dea nici un ban atunci nimeni pentru că era foarte simplu să faci ceva, numai trebuia să vrei.Exista o parte a populaţiei care nu era majoră , minorii nu intrau ăn discuţie să facă ceva şi exista altă parte a populaţiei care erau spre pensie, care din nou nu se punea problema un pensionar să facă ceva. Lumea stătea foarte relaxată.
-Dumneavoastră cum aţi început? Prima afacere pe cate aţi făcut-o?
-Prima afacere a fost să duc la procesat cereale la fabrica unde lucram şi transformam în alcool şi alcoolul îl vindeam prin ICS Alimentara Braşov , distribuţia o făcea ICS Alimentara Braşov şi noi ceream imperativ la fabrică să ne îmbutelieze la sticlă de jumătate de litru şi noi vindeam cu preţul de achiziţie , deci cât ne costa pe noi alcoolul cu atât îl vindeam cu condiţia să ne dea ambalajul înapoi. Cu ambalajul returnabil şi le duceam la centrele de achiziţie ambalajele , care erau milioane de sticle cu doi lei bucata.Acolo erau banii , la ambalaje , nu neapărat la produsul numit alcool, pentru că era un produs care avea cam un preţ fix.
-Cum vă distraţi? Timpul liber cum îl petreceţi?
-Îl dedic copiilor.Când ei dorm eu îmi văd de colecţiile mele , mi le pun în ordine , mai fac câte o bărcuţă,câte o machetă , mă rog, fac câte o machetă în doi, trei ani de zile şi când e gata ne apucăm de altele.
Sursa: click.ro
