„Pe acesti trei luminatori mai mari ai dumnezeirii cei intreit stralucitoare, pe cei ce lumineaza lumea cu razele dumnezeiestilor invataturi, pe raurile intelepciunii cele cu miere curgatoare care adapa toata faptura cu apele cunostintei de Dumnezeu, pe Marele Vasile si de Dumnezeu cuvantatorul Grigorie, impreuna cu slavitul Ioan, cel cu limba si cu cuvintele de aur, toti cei iubitori de cuvintele lor, adunandu-ne cu cantari sa-i cinstim; ca acestia Treimii pururea se roaga pentru noi” (Troparul Sfintilor trei Ierarhi)
Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Grigorie Teologul si Sfantul Ioan Gura de Aur, luceferii crestinatatii cei permanent aprinsi, sunt sarbatoriti astazi impreuna pentru ca asa cum ei insisi au marturisit , in fata Lui Dumnezeu ” una suntem”. Astazi, invatamantul teologic din toate colturile lumii isi sarbatoreste patronii spirituali, pentru ca daca nu ei, atunci ce alti Ierarhi ar putea sa lumineze invataceii intr-ale teologiei cu „razele dumnezeiestilor invataturi”, mai bine, mai profund si mai „in duh”? Despre vietile fiecaruia dintre ei aflam in zilele dedicate trecerii lor la cele vesnice, respectiv, 1 ianuarie(Sfantul Vasile), 25 ianuarie (Sfantul Grigorie Teologul) si 13 noiembrie (Sfantul Ioan Gura de Aur), aceasta zi dezvaluindu-i ca pe un tot intreg al teologiei faurit de lupta lor pentru dreptate si adevar. Ei sunt coloana nesfarsita a tezaurului teologiei, pe care s-a gravat viata lor in Hristos si sacrificiul neprecupetit pentru salvarea omului din ghearele nedreptatii, si pentru ca oranduirea vremurilor lor incuraja imbogatirea unora prin munca bruta a sclavilor, Sfintii trei Ierarhi pot fi numiti si biciul cel intreit- impletit al lui Dumnezeu impotriva exploatarii.
Desi au frecventat cele mai inalte si renumite scoli, invatatura laica nu le-a capturat simtirea ci dimpotriva le-a deschis ochii sufletului şi au trecut prin viaţă păşind cu bărbăţie spre dragostea de înţelepciune. Intr-una dintre predicile sale legate de aceasta sarbatoare, Parintele Arsenie Boca avea sa spuna despre acesti trei ierarhi ca au fost legati de o frumoasa prietenie si convietuire frateasca ce „i-a urcat din treaptă în treaptă, până la scaunul Dumnezeirii”, fapt confirmat si de Sfantul Grigorie care frumos descrie esenta prieteniei ce i-a dus spre sfintenie: „Ne-am descoperit unul altuia dorinţele, a căror ţintă era iubirea de înţelepciune, viaţa cea lepădată de lume, şi am fost unul pentru altul şi prieteni, şi comeseni, şi rudenii…aveam aceeaşi îndeletnicire – virtutea – şi o singură năzuinţă până la vremea plecării de aici: să vieţuim pentru nădejdile viitoare, aşa ca unul prin altul şi unul pe altul să ne ridicăm către Dumnezeu”. La fel cum teologia ar fi fost infinit mai saraca fara scrierile acestor trei Ierarhi prieteni si viata noastra ar fi mult pustiita fara acel suflet prieten caruia sa i te poti destainui ca Lui Dumnezeu, pentru ca dincolo de familie, apropiati, rude, prietenul este acela care iti intuieste toate trairile inainte ca tu sa i le impartasesti.
Avand drept pavaza exemplul acestei sfinte prietenii, nadajduim ca, in trecerea noastra prin aceasta lume, Dumnezeu sa ne ofere binecuvantarea prieteniei pentru ca „…ce iti poti dori mai mult decat sa ai pe cineva cu care sa poti vorbi ca si cu tine insuti?” (Cicero).
Celor care purtati numele Sfintilor Vasile, Grigorie si Ioan, Dumnezeu sa va aduca numai bucurii duhovnicesti, iar celor care ati primit binecuvantarea prieteniei, sa va bucurati si sa va folositi de ea pana la pragul sfinteniei, asemeni Sfintilor sarbatoriti astazi! La multi ani!
