Dacă urmărim cu atenție troparele marilor sărbători de peste an și ale sfinților, observăm că ele cuprind în câteva cuvinte chintesența sărbătorii respective. Astfel, în troparul Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de mir aflăm că ”Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, Purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci, precum mândria lui Lie ai surpat şi la luptă îndrăzneţ ai făcut pe Nestor, aşa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.”
De ce ”mare apărător întru primejdii” l-a aflat lumea pe Sfântul Dimitrie?
Născut fiind în secolul al III-lea, perioadă în care creștinismul a cunoscut aprige prigoniri, pronia divină a rânduit ca tânărul Dimitrie, crescut de părinți evlavioși care îl primiseră ca rod al rugăciunilor înălțate către Dumnezeu pentru a avea un urmaș, să fie numit de împăratul Maximilian locțiitor al său în cetatea Tesalonicului. Odată cu această numire, împăratul i-a ordonat să înceapă urmărirea și persecutarea creștinilor, însă cum el moștenise de la părinți pe lângă bogăția materială și pe cea a faptelor bune izvorâte din credință, nu ascultă ordinul, ci din contră, după ce își împarte întreaga avere săracilor, eliberează sclavii, ajută văduvele, orfanii și pe cei nevoiași. Așadar, din primejdia de moarte în care se aflau, creștinii și-au găsit în tânărul Dimitrie , pe lângă un mare apărător și un mare binefăcător. Iată cum educația din sânul familiei, dragostea față de Dumnezeu care s-a dovedit a fi izvorâtoare de înțelepciune au făcut ca tânărul Dimitrie, de altfel ajuns prin multă muncă și seriozitate la rangul de general, să nu asculte un ordin venit de la superiorul său pentru ca a putut discerne între bine și rău, dreptate și nedreptate și a acționat în consecință, refuzând să devină complicele împăratului în ura pe care acesta o nutrea față de toți creștinii, conștient fiind de urmările unei astfel de neascultări a ordinului. Câți dintre noi mai reușim să punem lumina dreptății și a adevărului mai presus de binele și confortul personal? Câți dintre noi, după ce ducem acasă Lumina Învierii nu o punem sub obroc, uitând să mai deschidem ușa pentru ca aceasta să lumineze pentru cei de lângă noi?
Deși amenințat de împărat că va avea de suferit dacă nu se va închina idolilor și nu va începe să îi persecute pe creștini, Dimitrie avea să țină ușa deschisă pentru ca “Lumina Învierii” să aducă alinare celor persecutați, devenind el însuși unul dintre ei. Cu puterea lui Hristos în suflet, Dimitrie avea să îl încurajeze pe Nestor să lupte cu Lie, unul dintre luptătorii preferați ai împăratului pentru că reușea să omoare mulți creștini în timpul luptelor organizate pentru amuzamentul personal, lucru pe care l-a și făcut cu nădejdea în “Dumnezeul lui Dimitrie” căruia I-a cerut ajutorul înaintea luptei și care n-a întârziat cu ajutorul pentru că Nestor a ieșit biruitor spre uimirea tuturor. Această biruință avea să ducă la moartea martirică atât a lui Nestor, căruia avea să i se taie capul imediat după luptă, dar și a lui Dimitrie care I-l dăduse ajutor pe Dumnezeul său în luptă. Asemeni Dumnezeului Său, Dimitrie avea să cunoască ce înseamnă puterea întunericului prin vârful suliței ce avea să îi străpungă coasta dreaptă, dar care avea să ii aducă mult râvnita cunună mucenicească.
Așadar, vrând să îi curme viața trupească prin vârful sulițelor, de fapt au scos la iveală frumusețea interioară, toată lumina de care Dimitrie era pătruns ieșind la suprafață sub forma mirului frumos mirositor care încă izvorăște din moaștele sale aflate în întregime în cetatea Tesalonicului, după cum și-a exprimat dorința atunci când boierul Leontie a vrut să ia o particică din ele pentru a duce în biserica ce o ridicase în cinstea Sfântului Dimitrie care îl vindecase de o boală grea. Pe lângă mirul frumos mirositor, lângă racla cu moaștele sale mai aflăm izvoare nesecate de lumină, înțelepciune și nădejdea că Dumnezeul său ne va ajuta în luptele vieții așa cum odinioară L-a ajutat pe Nestor!
Fie ca toți cei care purtați numele Sfântului Dimitrie sau îl aveți ca patron spiritual să fiți pătrunși de râuri de bucurii duhovnicești izvorâte din dragostea pentru Lumină!
Doamne ajută!
Monahul Serafim – Schitul Moneasa
