Așa cum ne-am obișnuit de ani buni, mii de pelerini iau în aceste zile calea Iașului conturând unul dintre cele mai impresionante pelerinaje de pe pământ românesc.
Mii și zeci de mii de pelerini, iar dincolo de imaginile venite de la Iași nu poți să nu te întrebi ce o face pe Sfânta Parascheva atât de populară și îndrăgită.
Să fie, oare, chemarea interioară încă din fragedă pruncie de a-L sluji pe Dumnezeu? Să fie milostenia și purtarea de grijă pentru săraci? Să fie râvna cu care și-a părăsit casa părintească pentru a se retrage într-o mănăstire de călugărițe? Avem multe astfel de exemple în rândul sfinților și totuși Sfânta Parascheva are acel ceva care atrage ca un magnet… te face să simți o chemare lăuntrică aparte spre locul unde își are moaștele… Cine știe? Probabil râvna cu care a plecat spre Dumnezeu din tinerețe încă plutește în jurul acelei racle și o revarsă asupra celor ajunși să o sărbătorească ajutându-i parcă să nu simtă oboseala și frigul. Cunoscută fiind ca “scăparea celor deznădăjduiți”, “alinarea la suferință”, “scăparea celor înspăimântați”, “leacul durerii”, “raza mângâierii” cum să ne mai uimească numărul mare de credincioși ce au mers astăzi la Iași formând adevărate cozi ale disperării personale purtată în povești de viață șoptite în taină lângă racla Sfintei?
Spunea Părintele Serafim Man că “sfântul nu este ca o floare de seră, ferită de urgiile intemperiilor, ci ca o floare crescută sub vitregiile naturii și în mijlocul spinilor, care au căutat să o înăbușe și să o usuce”. Așadar, Sfânta Cuvioasa Parascheva este acea floare crescută în munți calcaroși, pe versanți abrupți, între spini, dar care și-a cultivat prin stăruință în nevoință o frumusețe care atrage asemeni unei flori de colț…faci drum lung, urci, cobori, cauți cu speranță și bucurie sperând să o găsești …și când în sfârșit o întrezărești te lași copleșit de frumusețea ei, o admiri, o contemplezi, o și atingi cu emoție încercând să îi simți și tactil frumusețea, iar atunci cand te umpli de ea o iei acasă doar în suflet și amintire pentru că, fiind pe cale de dispariție, este protejată prin lege. Sfânta noastră Cuvioasă Parascheva este protejată de toate legile nescrise ale dragostei noastre și când suntem numiți “un popor pupător de oase” de fapt, cumva tot nevazut, ne este încălcată legea dragostei ce ne îndrumă pașii la începutul lunii octombrie spre Iași, spre a ne putea umple de frumusețea “florii de colț” a Ortodoxiei Românești!
Tuturor celor care purtați numele Cuvioasei Parascheva, Dumnezeu să vă bucure cu daruri din care să părtășiți tuturor facându-vă astfel prinos de lumină și har în locurile unde vă aflați!
Monahul Serafim (Schitul Moneasa)
