Scriitorul Tudor Opriş, membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR), Filiala Bucureşti – Literatură pentru Copii şi Tineret, a murit la vârsta de 88 de ani, în noaptea de joi spre vineri, informează USR.
Născut în Bucureşti, pe 26 noiembrie 1926, a urmat studii secundare la Colegiul Naţional „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu şi universitare la Facultatea de Litere din Capitală, unde a fost şef de promoţie. Doctor în filologie „Summa cum laude”, a profesat peste 50 de ani în Bucureşti, dintre care peste 40 de ani la colegiile naţionale „Mihai Eminescu” şi „Gheorghe Lazăr„. Din 1947, a fost membru al Societăţii Scriitorilor Români, iar, din 1974, al Uniunii Scriitorilor din România. A reprezentat 20 de ani secţia literaturii pentru copii şi tineret în biroul de conducere al Uniunii Scriitorilor, potrivit site-ului USR.
Colaborator la diverse reviste literare, ziare şi alte publicaţii, a fost premiat pentru volumele de versuri „Zborul cărăbuşului” (1944) şi „Cântecul Săgetătorului” (1947). A cunoscut încă din liceu aprecierea şi îndrumările lui George Bacovia, Tudor Arghezi, Camil Petrescu, Romulus Vulcănescu, iar în timpul studenţiei, preţuirea şi încrederea profesorilor George Călinescu, Tudor Vianu şi Ovidiu Papadima.
Numele său poate fi găsit pe 60 de volume de versuri, memorialistică, traduceri, critică şi istorie literară, şase ediţii ale unor clasici, peste 88 de antologii ale copiilor şi adolescenţilor talentaţi. Este socotit primul istoriograf al revistelor şcolare (născute la noi în 1834) şi al debutului şcolar al scriitorilor români din 1820 până în anul 2000.
Fertila şi îndelungata sa activitate, începând din anul 1966, de iniţiator al concursurilor naţionale de creaţie şi presă şcolară, de autor a sute de antologii literare, ca şi aceea de editor a numeroase volume individuale de creaţie literară a elevilor din România, a contribuit la promovarea a numeroşi scriitori şi a multor personalităţi culturale din ţară şi diaspora.
A semnat volumele de versuri: „Minuni ce nu mai sunt minuni”, Editura „Ion Creangă”, 1963; „Omul cu iubirile”, Editura „Albatros”, Bucureşti, 1985; „Vis de zidar”, Editura „Pro Transilvania”, Bucureşti, 1992; „Versuri alese”, cu prefaţă de Ovidiu Papadima, Casa de editură „Cristina”, Bucureşti, 1993; „Zborul cărăbuşului” (1944/1997), cu prefaţă de acad. Romulus Vulcănescu, Editura „Eolia”, Bucureşti, 1997; „Cântecul Săgetătorului” (1947/1997), cu prefaţă de Ovidiu Papadima, Editura „Eolia”, Bucureşti, 1997; „Sonetele iubirii eterne”, Editura „Univers Ştiinţific”, Bucureşti, 2007; „Versuri regăsite”, Editura „Univers Ştiinţific”, Bucureşti, 2010 şi numeroase alte titluri. Printre volumele de memorialistică se numără „Pietre la templul adevărului”, Editura „Fiat Lux”, Bucureşti, 1995 şi „Întâmplări şi oameni”, Editura Aramis, Bucureşti, 2001.
A fost răsplătit cu titlul de profesor fruntaş şi emerit, cu indemnizaţia naţională de merit, cu medaliile „Spiru Haret”, „Ion Pilat” şi „Cultura Militans”, precum şi cu Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Cavaler pentru activitatea sa deosebită ca profesor, scriitor şi mentor cultural al tinerei generaţii.
Pentru întreaga sa activitate, în decembrie 2014, a primit premiul Opera Omnia din partea Filialei Bucureşti – Literatură pentru Copii şi Tineret.
Sursa: mediafax.ro
