Cenușiu și îmbătrânit, cu tot mai puține performanțe, sportul arădean este mai frumos prin fotografii, iar dacă la rezultate nu ne-am ridicat deseori la înălțime, cel care a fost Viorel Muscă a reușit să redea acea strălucire până și unei execuții nereușite, unei înfrângeri sau unei neîmpliniri. Marea sa dragoste a fost Bătrâna Doamnă, inegalabila UTA, dar precum un profesionist desăvârșit, a fost activ în tot peisajul presei arădene, în special cea sportivă, surprinzând cadre unice, multe dintre ele de o frumusețe rară. Pe care ni le-a dăruit și nouă, cu un spirit de colegialitate rar întâlnit. În fotografiile lui nea Vio, cum îi spuneam noi, cei din breaslă dar și cei apropiați, nu aveai cum să nu simți pasiunea, entuziasmul, bucuria, noblețea și puritatea sportului.
O stare de spirit pe care puțini dintre noi, ziariști sau fotografi, o puteau descrie atât de bine precum Viorel Muscă. A fost omul prin al cărui obiectiv au fost imortalizate momente glorioase din istoria UTA-ei și nu numai, fiind părtaș la meciuri de neuitat, pe stadionul construit de către Baronul Francisc Neuman. Un adevărat senior al presei arădene, a activat pentru multe publicații locale și naționale, dar cel mai important este că a fost întotdeauna OM și un profesionist desăvârșit.
De astăzi, Aradul în general și sportul local în special nu mai pot fi răsfățate atât de bine, pentru că le-a plecat un om de nădejde, omul care le era alături atât la bine cât mai ales la greu. Nea Vio a plecat să fotografieze în Ceruri, dar în urma sa rămâne o moștenire fabuloasă, pe care noi, cei ce iubim presa și sportul, trebuie să o ducem mai departe, cu aceeași dragoste și credință.
Rămas bun, Viorel Muscă! Dumnezeu să-l odihnească în pace!
