Corespondență de la Tudor CARANFIL: ”România a dobândit la Cannes un loc cvasi-clasic”, remarca deunăzi cunoscutul filmolog Thierry Fremaux, patronând debutul celui mai nou nume românesc, Bogdan Mirică, pe firmamentul Croazetei. Editor, redactor, romancier, cu studii de cinema la Londra, compatriotul nostru și-a trăit lungmetrajul de debut ca pe o poveste fabuloasă în 29 de zile de filmare și cu un buget sub un milion de euro. Filmul se cheamă ”Câini”, iar eroul său s-a pomenit pe cap cu pământurile unui străbunic, proprietate care nu-i trebuie și cu care habar n-are ce să facă. Dar curiozitatea îl împinge să afle de ce se bat pentru el ”nea Alecu” și comparșii săi.
Filmul ridică astfel problema restituirii pământurilor, temă care s-a mai văzut la noi pe vremea ”Câinelui japonez” (r. Tudor Cristian Jurgiu), dar în care Bogdan Mirică găsește dimensiunea unei fabule despre complexitatea sufletului uman. Nimic mioritic în acest film, din care Mirică face un fel de thriller.
Cineastul e un excelent creator de atmosferă. Filmul său inspiră o umbră de primejdie din ce în ce mai accentuată într-o lume obscură, a violenței dezlănțuite sau, cum sugestiv rezuma un personaj, ”mai o trântă, mai o crimă”, ”ca la țară”!”. În final, cad niște măști, intră în lumină altele. Sunt și detalii care ne scapă.
Ce caută un conac în pustie, fie și în marginea unui pitoresc eleșteu? Dar detaliul dă bine la scenografie, iar regizorul vrea să provoace cât mai mult spectatorul, să-l implice în narațiune printr-o voluntară lipsă de claritate. Tactica i-a reușit cineastului cât se poate de bine, cum au dovedit-o, la finele spectacolului, ovațiile publicului.
Sursa: agerpres.ro
