Regina Ana a făcut destule nu doar pentru România, țară pe care a reprezentat-o impecabil, ci și pentru libertate, fiind pe front doi ani și jumătate ca șofer de ambulanță și infirmieră. La fel și tatăl și frații ei, întreaga familie prezentându-se voluntar la arme.
Asistăm neputincioși zilele acestea la tot felul de atacuri la adresa Reginei Ana, atacuri menite a ne face pe mulți dintre noi a pleca capul rușinați…rușinați în fața nobleței și omului care a fost și va rămâne Regina Ana.
Până la urmă, dacă tot ne permitem să-i judecăm pe alții, mai ales pe cei care nu se pot apăra, cred că ar trebui să privim spre fapte. Și le avem înșirate într-un interviu al Eugeniei Vodă luat Majestății Sale Regina Ana, în 2008, unul plin de modestie, bun simț și decență:
„Eugenia Vodă: Să continuăm chestionarul lui Proust. Locul în care v-ar plăcea să trăiți?
Regina Ana: Sunt fericită unde mă aflu.
Realizator: Care e visul dvs. de fericire? Cum vă imaginați fericirea?
Regina Ana: Nu am nevoie să îmi imaginez, sunt fericită.
Realizator: Ați studiat la Paris?
Regina Ana: Nu. Pentru că a trebuit să muncesc. Pentru că părinții mei au vrut ca noi toți să avem un serviciu. Dacă ai un serviciu, muncești, nu puteai începe să te distrezi. Noi am mers toți la muncă și fiicele mele lucrează toate. Trebuie să muncești.
Realizator: Indiferent de banii pe care îi ai?
Regina Ana: Absolut!
Realizator: Dar dacă ați fi fost posesoarea unei mari averi?
Regina Ana: Știți, munca vă conferă libertate. Dacă nu munciți, ce faceți, ieșiți, vă plictisiți? Dacă aveți un serviciu, sunteți fericit. /…/ Munca este ceva important.
Realizator: Antipatii. Pot exista. O realitate este, și anume este vorba de realitatea arborelui genealogic. Pe de altă parte, ați remarcat că arborele genealogic nu este suficient ca să facă din cineva un profesionist al nobleței și că există persoane – am văzut, chiar dumneavoastră povestiți admirația pentru Elisabeta Rizea – există țărănci, de pildă, care au o noblețe…
Regina Ana: Așa este. Iată, de pildă, cum vorbiți despre această doamnă extraordinară /…/, despre ce a făcut ea în viață. Cred că este o mare doamnă. Nu e nevoie sa fii nobil pentru a fi mare.
Realizator: Deci ați fost locotenent, în Al Doilea Război Mondial. Și ce ați făcut?
Regina Ana: La început, am condus o ambulanță. Era o muncă foarte grea, pentru că vedeai atât de multă suferință… Tineri despre care știai că o să moară și nu puteai face nimic pentru ei decât, uneori, să-i ții de mână.
Realizator: Ați ținut mâna unor tineri care mureau în ambulanță?
Regina Ana: Da, da. Întotdeauna trebuie să oferi dragoste, dacă poți. Nu aveau părinți, nu aveau pe nimeni. Erau foarte tineri și am văzut multe asemenea situații… După asta, m-am mutat și am devenit șoferul comandantului. Făceam curierat.
Realizator: Erați pe front. Și cât timp ați stat pe front?
Regina Ana: Aproape doi ani și jumătate.
Realizator: Doi ani și jumătate? V-ați riscat viața, nu?
Regina Ana: Dar toată lumea își risca viața!
Realizator: Continuăm chestionarul lui Proust. Ce detestați cel mai mult?
Regina Ana: Sunt multe lucruri care nu-mi plac, dar pe primul loc sunt oamenii îngâmfați, cu nasul pe sus. Care-i privesc pe ceilalți de sus.
Realizator: Detestați aroganța.
Regina Ana: Da, aroganța.
Realizator: Și n-ați pictat niciodată?
Regina Ana: Am pictat doar de amuzament.
Realizator: În schimb, ați făcut enorm de multe fotografii.
Regina Ana: Regele este un fotograf formidabil!
Realizator: Dar și dumneavoastră.
Regina Ana: Eu fac fotografii ca să păstrez o amintire, dar el poate fotografia orice. Este un artist și face fotografii minunate”.
Sursa: lumeabuna.ro
