„Nu se cuvine tie, ca imparat, sa traiesti intr-o asemenea nelegiuire” a strigat Sfantul Ioan Botezatorul, de fata cu multimea venita pentru a se boteza, imparatului Irod despre care toti stiau ca traieste cu sotia fratelui sau…si numai prin prisma acestor cuvinte si putem intelege cat de bine, frumos, dar mai ales sanatos percepea Sfantul Ioan toleranta fata de abaterea de la normalitate, stiind ca Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului, ci indreptarea lui. Mai stim noi, oare, sa facem diferenta dintre normal si anormal? Conform definitiei, normalitatea „este starea fireasca, obisnuita, naturala a tot ceea ce ne inconjoara”, asadar putem lesne intelege ca tot ce se abate de la aceasta definitie capata automat caracterul de anormal.
Facand un exercitiu de imaginatie, deloc greu am inclina sa credem, sa ne intrebam ce ar face Sfantul Ioan Botezatorul traind aici si acum…in contextul in care „toleranta” a devenit unul dintre cei mai prost intelesi si abuzati termeni din discursul public atunci cand argumentele devin tot mai palide in fata realitatii. Ce ar face Sfantul Ioan Botezatorul in fata presiunii tot mai mari de a fi toleranti pana la a accepta anormalul ca normal, spre exemplu casatoriile intre persoane de acelasi sex? Nu ar striga, oare, din toti rarunchii ” nu se cuvine tie, ca faptura a Lui Dumnezeu, sa traiesti intr-o asemenea nelegiuire?” Sau cumva ne imaginam ca ar sta ascuns in spatele „tolerantei” si ar striga odata cu acceptarea unei astfel de anormalitati ca este o „victorie uriasa a umanitatii” cum striga nu de mult presedintele SUA? Mesajul Sfantului Ioan a strabatut veacuri de istorie si a fost unul simplu, normal si care indeamna parinteste la cainta care duce spre Imparatia Cerurilor…Normalitatea se traieste, nu se striga in strada si nici nu face parade…Cati sfinti, in normalitatea vietii lor de sfinti au rostit macar cu voce tare starea lor duhovniceasca? Au trait-o si atat! De ce ar trebui o familie sa iasa in strada si sa strige „suntem barbat si femeie, suntem casatoriti si avem copii” ,cand acest lucru este absolut normal? Doar anormalitatea vruta a fi normalitate iese si cere drepturi… Da, toleranta fata de neputinta umana tradusa prin insasi dragostea Lui Dumnezeu fata de pacatosi despre care se spune ca este infinit mai mare fata de dragostea unui sfant fata de Dumnezeu, o ducem cu drag mai departe lasand-o mostenire generatiilor viitoare…
Sa fim cu luare aminte ca nu cumva in numele unei tolerante prost intelese sa subminam normalitatea si sa fim partasi unei sinucideri invaluite a natiunii! Dumnezeu ne vrea toleranti dar nicidecum ignoranti! Sa ne intrebam mai des care este granita firava dintre bunatate si prostie, dintre toleranta si ignoranta cu atat mai mult cu cat este in joc nu numai viitorul personal ci acela al unei natiuni si mostenirea lasata generatiilor viitoare ! Este vremea sa dam si sa fim marturie vie a normalitatii, nu aruncand cu pietre ci traind si marturisind in Duhul Lui Hristos, duhul blandetii, al dragostei dar si al dreptatii si adevarului!
Tuturor celor care purtati numele Sfantului Ioan, multa sanatate si intelepciune!
Doamne ajuta! Monahul Serafim (Schitul Moneasa)
