Isopul (Hyssopus officinalis) este o planta originara din tinuturile Marii Mediterane, Caucaz si Orientul Mijlociu. Era cunoscuta inca din antichitate pentru proprietatile terapeutice in combaterea multor maladii, inclusiv a afectiunilor dermatice. A fost considerata de iudeii antici ca planta sacra, pastrandu-se pana astazi aforismul legendarului rege David care spunea „spala-ma-voi cu isop si de toate voi fi curatat”.
Se cultiva in scop ornamental si ca planta medicinala, alimentara si melifera, mai mult in sudul Europei, Spania, Franta (unde urca pe pantele muntilor Pirinei si Alpi), Italia, Olanda, Ungaria. De la aceasta planta, se foloseste, in scop medicinal, partea aeriana nelignificata, cu frunze si flori. Recoltarea se face Ia inceputul infloririi (lunile iulie-august), pe vreme insorita, intre orele 10-17, de 2 ori pe an varfurile florale si de 3 ori herba. Se usuca la umbra, in straturi subtiri.
Compozitie chimica
– substante amare (hisopina, marubiina);
– glicozide flavonice (5%) (hesperidina);
– taninuri (8 %), coline, saponine, compusi sterolici;
– acizi organici (ursolic, oleanolic, cafeic);
– glucide, lipide, proteine;
– minerale (calciu, potasiu, sodium, fier, mangan, cupru, zinc, aluminiu);
– ulei eteric (0,3 – 1,0%), mai mult in formele cu flori albastre;
Proprietati terapeutice
– tonic-aperitive, aromatice, carminative, antispasmodice asupra musculaturii netede, stomahice, vermifuge;
– expectorante pectorale, bronhodilatatoare, antiseptice pulmonar, sudorifice, diuretice, fluidizante ale mucoasei bronsice;
– emenagoge, diaforetice, sedative asupra sistemului nervos central si al centrilor respiratorii;
– hipotensive arterial, vasodilatatoare arterial, depurative;
– antireumatice, vulnerare, cicatrizante, rezolutive, antiseptice extern, antiinflamatoare, usor astringente.
Indicatii
– boli ale aparatului digestiv: afectiuni hepatice (icter, hepatita, infiltrarea grasa a ficatulul), dischinezie biliara, reglarea functiilor digestive (dispepsie, colici, infectii intestinale, evacuarea gazelor abdominale), viermi intestinali;
– combate anemia, stimuleaza pofta de mancare (datorita hisopinei);
– afectiuni ale calior respiratorii: (bronsite, astmul umed al batranilor, gripa, guturai, laringite, traheite, pleurezie, angina, usureaza expectoratia si transpiratia, asanarea bronhiilor incarcate);
– afectiuni cardiovasculare: reduce hipertensiunea prin dilatarea arterelor (datorita hesperidinei), scade fragilitatea capilarelor sanguine;
– boli renale-genitale: dismenoree, amenoree, leucoree, insuficienta renala;
– diabet zaharat;
– reumatism cronic, guta;
– afectiuni dermatologice: actiuni antiseptice si cicatrizante in rani superificiale, plagi purulente, entorse.
Atentie! In doze ridicate, planta este contraindicata Ia persoane nervoase si Ia bolnavii de epilepsie.
Forme de utilizare
UZ INTERN
1. lnfuzie din 1-2 lingurite herba uscata si maruntita la 200 ml de apa rece; se infuzeaza, acoperit, 5 minute, se strecoara, se indulceste cu miere si se beau 2-3 ceaiuri dupa mesele principale, timp de maxim 2-3 saptamani, cu efecte in bolile respiratorii (astm bronsic, bronsite cronice).
2. Tinctura din 10 g de herba isop si 10 g de frunze de menta la 200 ml de alcool de 70º; se Iasa la macerat 3 saptamani si se iau cate 10-20 picaturi dupa mese in tulburari gastro-intestinale (dispepsii, pirosis, balonari).
3. Sirop din 100 g herba uscata si maruntita la 1 litru de apa clocotita; se infuzeaza 10-15 minute, se strecoara si se adauga 1,6 kg de miere de albine. Se pune la foc lent si se incalzeste pana aproape de clocot, asigurand o consistenta siropoasa. Dupa racire, se trece in borcane inchise din care se iau cate 4-6 linguri pe zi, in afectiuni respiratorii.
UZ EXTERN
4. Decoct din 2-3 Iingurite de herba uscata la 200 ml de apa rece; se fierbe 5 minute, se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se foloseste pentru cataplasme pe rani, vanatai, contuzii, pleoape cu cearcane si tenuri obosite.
5. Infuzie concentrata (100 g de herba uscata la 1 litru de apa clocotita); se foloseste in bai sau comprese cu efecte cicatrizante, vulnerare si antiseptice in entorse si diferite boli de piele (plagi infectate, arsuri cutanate, ulcere varicoase), cearcane Ia pleoape si tenuri ridate.
6. Inhalatii pentru bronsite, traheite, astm bronsic.
7. Gargarisme cu infuzie calduta in angine, faringite, laringite, raguseala.
8. CatapIasma cu frunze proaspete tocate si aplicate pe rani, ulceratii, echimoze, pleoape cu cearcane si tenuri ofilite.
Sursa: sanatate.bzi.ro
