Frunzele de dud contin substante care neutralizeaza aciditatea stomacului, fiind excelente in tratamentul gastritelor si ulcerului gastro-duodenal. Frunzele de dud contin taninuri, acizi organici (aspartic, folic, folinic, acetic, propionic, butiric), aldehide, cetone, substante azotate (arginina, butilamina), beta caroten, substante minerale. Continutul in carbonat de calciu le ofera proprietati alcalinizante. Frunzele de dud sunt adjuvante in tratamentul diabetului zaharat, sunt considerate depurative, avand efect sudorific, si au proprietati astringente, fiind recomandate in diaree, ulcer gastric, ulcer duodenal. Persoanele cu hiperaciditate gastrica este bine sa bea zilnic o cana de ceai, obtinut prin oparirea unei linguri de frunze la o cana de apa.
Pentru bolnavii de ulcer se recomanda un ceai mai concentrat din doua linguri de frunze la o cana de apa, consumate in reprize, dupa fiecare masa. Frunzele de dud au efecte alcaline, neutralizand aciditatea gastrica. Sunt, de asemenea, o sursa pretioasa de caroten si calciu. Preparatele proteice obtinute din frunze tinere sunt un supliment alimentar important pentru persoanele care au deficit proteic. Chiar si dupa ce au fost uscate, frunzele contin proteine, magneziu, zahar, fosfor, potasiu, calciu, aluminiu, fier, sulfuri si, in cantitati mai mici, tanin.
Dudul alb are o istorie indelungata in medicina traditionala chineza. Cercetari recente au aratat o imbunatatire in tratamentul cu extract din frunze de dud in elefantiazis si in tetanos cu doze de seva de dud amestecata cu zahar. Frunzele sunt antibacteriene, astringente, diaforetice, hipoglicemiante. Se administreaza intern in tratamentul racelii, gripei, infectiilor oculare si sangerarilor nazale Un extract de frunze, injectat, poate fi folosit in tratamentul elefantiazisului si fistulelor purulente. Frunzele se recolteaza dupa prima bruma de toamna si pot fi folosite proaspete, dar sunt preferate uscate. Coditele frunzelor sunt antireumatice, antispasmodice, diuretice, hipotensive. Ele sunt folosite pentru calmarea durerilor reumatice si spasmelor musculare, in special in jumatatea superioara a corpului, si pentru hipertensiune arteriala.
Tinctura obtinuta din scoarta se foloseste pentru calmarea durerilor de dinti. Se recolteaza iarna si se usuca pentru a fi folosita mai tarziu. Scoarta are efecte antihistaminice, purgative, antitusive, diuretice, expectorante, hipotensive si sedative, fiind folosita pentru tratamentul astmului bronsic, tusei, bronsitei, edemelor, hipertensiunii arteriale si diabetului. Extractul obtinut din scoarta de dud are proprietati antibacteriene si antifungice.
Fructele, albe sau negre – in functie de specie -, sunt dulci, zemoase, dar cu un gust fad, prea putin apreciat. Cu toate acestea, 100 de grame de fructe contin 87,5 g apa si proteine, grasimi, carbohidrati, acid malic, fibre, calciu, fosfor, fier, acid ascorbic si acid nicotinic. Din cauza continutului mare de apa, fructele au un efect tonic asupra rinichilor. Se folosesc in tratamentul incontinentei urinare, ametelilor, insomniei, anemiei, asteniei nervoase, hipertensiunii arteriale, diabetului, albirii premature a parului si constipatiei la varstnici.
Un ceai hipoglicemiant se obtine din frunze de dud, una-doua linguri la o cana cu apa. Se prepara o infuzie din care se beau doua-trei cani pe zi. Ceaiul este excelent pentru bolnavii de diabet.
Sursa: sanatate.bzi.ro
