În draftul de rechizitoriu se află şi o declaraţie dată de Ştefan Andras Suto, cel care s-a ocupat de lucrările de renovare în clubul Colectiv.
Acesta le-a spus procurorilor că, în perioada iunie – iulie 2013, a fost contactat telefonic de unul dintre patronii de la Colectiv, George Alin Anastasescu, care i-a spus că doreşte să facă un tratament acustic la o locaţie situată în Bucureşti, strada Tăbăcarilor nr. 7, în incinta Pionerul SA.
Ştefan Andras Suto a mers apoi la clubul Colectiv, unde s-a întâlnit cu Alin Anastasescu şi Costin Mincu:
„Le-am arătat pe calculator materialele pe care pot să le furnizez pentru tratamentul acustic al sălii respective, aceştia dorind să reducă ecoul din sală. Variantele prezentate de mine cuprindeau materiale atât din România cât şi importate din Spania şi Germania, iar preţul lor varia de la 15 euro/mp până la 200 euro/mp în funcţie de calitate, rezistenţa materialelor la foc, compoziţia materialelor. Acestea reprezentau atât panouri acustice pe bază de bambus, pe bază de lemn sau pe bază de burete fonoabsorbant sau burete neignifugat, aceasta din urmă fiind cea mai ieftină variantă la un preţ de aproximativ 9,9 lei/mp fără TVA. Menţionez faptul că aceştia aveau de acoperit cu burete o suprafaţă de 300 mp de tavan, 100 mp pentru pereţi şi aproximativ 300 mp de şipcă lemn pentru tavan. Recomandarea mea pentru construcţia acestor panouri acustice din lemn a fost tratarea lor cu vopsea sau substanţe ignifuge, însă aceştia au ales varianta aplicării doar a lavabilului din raţiuni de reducere a costurilor. Recomandarea mea pentru acoperirea tavanului şi a pereţilor a fost aplicarea de panouri acustice pe bază de bambus sau lemn ignifugat, însă aceştia au ales în final varianta cea mai ieftină neignifugată. Prin alte lucrări care aceştia doreau să fie efectuate menţionez placarea cu rigips, aplicat glet, aplicat lavabilă, vopsit bar, vopsit pereţi şi alte mici lucrări.”
El a mai povestit că, după acea întâlnire de la club, Anastasescu şi Mincu s-au gândit la variantele pe care le-a prezentat şi l-au contactat telefonic ulterior, întrebându-l dacă există o variantă şi mai ieftină decât buretele cofrat normal (spumă poliuretanică N2138), care costa aproximativ 32 lei/mp.
„Eu le-am răspuns că există ca variantă mai ieftină plăci din poliuretan debitat drept neignifugate din acelaşi material din care se face buretele cofrat normal, care însă costă 9,9 lei/mp fără TVA. Aceştia au spus că doresc să realizeze lucrarea cu cea mai ieftină variantă de material acustic, motiv pentru care au ales această din urmă variantă, respectiv plăci din poliuretan debitat drept neignifugate. Nu îmi amintesc dacă am încheiat un contract cu Anastasescu George Alin în calitate de reprezentant al clubului SC Music Hall SRL, însă dacă am încheiat un astfel de contract acesta trebuie să se regăsească în contabilitatea SC Music Hall SRL. Menţionez faptul că nu am găsit în evidenţele mele acest contract, însă este posibil să îl fi avut pe un laptop, care însă mi s-a defectat.”
Suto afirmă că lucrările efective la club au început în luna iulie 2013, prin aplicarea unui tratament acustic solicitat de Anastasescu cu plăci din poliuretan debitat drept neignifugat.
„Am achiziţionat materialele necesare doar din plan intern de la diferiţi furnizori şi am început lucrările utilizând ocazional diferiţi zilieri pe care îi înregistram în Registrul Zilieri şi îi declaram la ITM Bucureşti. Zilierii utilizaţi Filip Mihai, Filip Sergiu, Ştefănescu Răzvan, Radu Marian şi Mihai Eugen, aceştia fiind vecini şi prieteni de-ai mei pe care îi plăteam cu 84 lei/zi. Lucrările la această locaţie au durat aproximativ 60 zile, perioadă în care am acoperit aproximativ 300 mp tavan cu poliuretan debitat drept neignifugat, 300 mp şipcă lemn vopsită cu lavabil gri, 100 mp perete cu poliuretan debitat drept neignifugat (doar o porţiune din perete de aproximativ 2 metri înălţime măsurat de la tavan în jos) vopsit cu lavabil, amenajare bar şi restul lucrărilor de amenajare interior stabilite. Menţionez faptul că peretele pe care am aplicat poliuretan debitat drept neignifugat era peretele dinspre strada Verzişori, de la intrarea în club, peretele din faţă situat în partea stângă a scenei. Poliuretanul debitat drept neignifugat a fost aplicat cu adeziv direct pe perete. Menţionez faptul că am aplicat poliuretanul debitat drept neignifugat direct pe tavan cu adeziv, iar şipca de lemn a fost montată pe tije filetate la o distanţă de aproximativ 60 cm de tavan. (…) Valoarea totală a lucrărilor pe care le-am efectuat pentru SC Music Hall SRL aferente amenajărilor efectuate la locaţia din Bucureşti, strada Tăbăcarilor nr.7, sector 4, se ridică la suma de 64.215 lei cu TVA, achitată integral de client. Am terminat lucrările în 13.09.2013 şi de la această dată nu am mai prestat servicii pentru SC Music Hall SRL sau la locaţia din Bucureşti, strada Tăbăcarilor nr.7, sector 4.”
Constructorul a mai declarat că, la un an de zile de la terminarea lucrărilor, s-a întâlnit cu Anastasescu în clubul Colectiv şi a observat faptul că pe stâlpii din faţa scenei s-au montat panouri acustice piramidal din acelaşi burete neignifugat ca acela aplicat de el pe tavan.
„L-am întrebat pe Anastasescu George Alin de ce a aplicat pe stâlpii din faţa scenei panouri acustice piramidal din acelaşi burete neignifugat şi acesta mi-a răspuns că le-a aplicat pentru că mai avea probleme de acustică în sală, iar acestea au fost achiziţionate de ei de la concurenţă şi le-au aplicat în regie proprie (…). Menţionez faptul că acest burete neignifugat era montat pe cei doi stâlpi din faţa scenei începând de la o înălţime de 2 – 2,5 metri faţă de sol până sus la tavan, adică fiind aplicat pe o suprafaţă de aproximativ 4 metri înălţime. Ulterior, în cursul lunii septembrie 2015, m-am reîntâlnit cu Anastasescu George Alin la locaţia din Bucureşti, strada Tăbăcarilor nr. 7, sector 4, şi am observat că acesta a dat jos şipcile de lemn de pe tavan şi l-am întrebat de ce a dat jos tavanul din lemn pe care eu i l-am montat. Acesta mi-a răspuns că a dat jos tavanul pentru a spăla buretele neignifugat aplicat de mine. Nu ştiu cu ce a spălat respectivul burete, însă menţionez faptul că acesta era ‘parfumat’, iar din spusele lui Anastasescu George Alin am înţeles faptul că buretele ‘a fost dat cu odorizant’. Respectivul miros era de genul unui parfum de cameră şi nu-mi amintesc exact în acest moment mirosul respectiv.”
El le-a explicat procurorilor că materialul fonoabsorbant aplicat pe stâlpii din apropierea scenei din club se numeşte burete „Studio Piramidal”, iar după culoare apreciază că furnizorul acestuia poate fi SC Euroform SRL. Dimensiunile acestui burete standard sunt de 960/960 mm, cu o grosime de 65 mm şi aplicarea se face cu un adeziv recomandat de Eurofom.
” (…) La 14 – 15 luni după ce efectuasem lucrarea, am trecut pe la clubul în cauză şi am vorbit cu Anastasescu, ocazie cu care am văzut că stâlpii din faţa scenei aveau două feţe acoperite cu un alt burete. Anastasescu mi-a spus că s-a orientat la concurenţa de pe piaţă întrucât nu am răspuns la telefon. Buretele pe care l-am aplicat pe tavan şi pe peretele dinspre strada Verzişori este cumpărat de la SC Superbal, producătorul fiind Eurofom Sibiu. Dimensiune foaie 2000x1000x30 mm, are faţă lisă şi are codul de produs N 2138. Apreciez că buretele de pe stâlpi era acelaşi tip de burete, cu acelaşi cod N2138. În fişa tehnică a produsului nu se regăsesc detalii privind ignifugarea, dar în catalogul audio-tech există trecut la rezistenţa la foc ceva de genul: MV.ESV 302, care nu ştiu ce înseamnă. Menţionez că în 2015, în luna septembrie, după începerea cursurilor şcolilor, intrând în clubul Colectiv am constatat că tavanul de lemn a fost demontat scândură cu scândură. Văzând asta, l-am întrebat pe Alin Anastasescu care este motivul înlăturării tavanului fals şi mi-a răspuns că se spală buretele de la tavan. Din exprimarea lui Anastasescu am dedus că se spălase deja buretele şi am observat că angajaţi ai clubului sau alte persoane, nu pot preciza, se ocupau deja de repoziţionarea şipcilor de lemn, începând cu sectorul din apropierea scenei. L-am întrebat de ce era nevoie de igienizarea aceasta şi Alin mi-a spus că era nevoie din pricina fumului, bănuiesc că de la fumat. Cu acest prilej nu am simţit vreun miros specific.”
Stingătoarele aflate în incinta clubului Colectiv erau expirate, iar după izbucnirea incendiului un bărbat a încercat să stingă focul aruncând cu bere, se arată în draftul de rechizitoriu întocmit de procurorii Parchetului General.
În documentul procurorilor se arată că, înainte de concertul formaţiei Goodbye to Gravity, unul din angajaţii firmei de artificii, Marian Moise, a încercat să folosească un extinctor, însă a constat că nu funcţionează, fiind expirat.
Expertiza tehnică efectuată în dosar a confirmat faptul că stingătoarele aflate în club în momentul incendiului erau expirate.
„Sub primul tablou electric, din încăperea notată cu litera C (n.n. compartimentul secundar din incinta sălii de divertisment, situat pe partea stângă imediat după intrare), au fost descoperite cinci stingătoare care au fost analizate, ocazie cu care s-au constatat următoarele: primul stingător este model P6, cu pulbere, ultima verificare fiind menţionată în luna iulie a anului 2013, cu data de expirare în luna iulie a anului 2014. Pe furtunul de evacuare se văd urme de substanţă albă, ceea ce denotă că stingătorul a fost utilizat; manometrul indică lipsa presiunii. Al doilea stingător este model G2, cu dioxid de carbon, ultima verificare fiind menţionată în luna iulie a anului 2013, cu data de expirare în luna iulie a anului 2014; nesigilat, fără manometru şi furtun. La distanţa de 1,75 m, faţă de stâlpul nr. 1 de susţinere a plafonului, către intrarea în incinta clubului, sub stratul de funingine de pe podea a fost descoperită o piesă metalică (marcată cu litera O), sub forma unei tije, prevăzută la un capăt cu un cerc, având ataşat un rest colier plastic de culoare roşie. Această piesă metalică (marcată cu litera O) are lungimea totală de 5 cm şi un diametru al părţii circulare de 2 cm şi este posibil să fie un inel de siguranţă al unui extinctor”, se arată în rechizitoriu.
După izbucnirea incendiului, solistul formaţiei Goodbye to Gravity a cerut un stingător, iar o persoană a încercat să stingă focul aruncând cu bere, mărturie în acest sens fiind declaraţiile date de mai mulţi supravieţuitori.
„În deschiderea concertului au fost aprinse artificiile de pe scenă care erau în formă de vulcan şi aruncau scântei la o înălţime mare. (…) A început spectacolul şi au fost cântate aproximativ patru melodii care mi-au plăcut foarte mult. La începutul celei de a cincea melodie s-a aprins o altă artificie tot în formă de con, care era instalată pe stâlpul din stânga mea şi dreapta scenei, stâlp care susţinea clădirea şi se afla spre uşa de ieşire. După ce s-a aprins această artificie, am văzut că a înflorit ca o floare de lotus şi scânteile nu au mai ţâşnit drept, ci s-au prelins pe stâlp. Imediat stâlpul a luat foc şi flăcările s-au întins încet spre tavan. Vocalistul formaţiei a cerut un extinctor şi am văzut că din public au încercat să-l stingă cu bere. Nu a avut nimeni un extinctor şi nici alt sistem de stingere a incendiului nu ştiu dacă exista. Stâlpul care s-a aprins, ca şi ceilalţi stâlpi, erau îmbrăcaţi în burete şi practic acest burete se aprinsese. La început flacăra era subţire şi urca încet înspre tavan, fapt ce nu a creat panică, însă în scurt timp flacăra a stins tavanul şi atunci focul s-a extins foarte repede. Cineva, cred că dintre organizatori, în acel moment a strigat: Toată lumea afară!, moment în care s-a creat panică şi toată lumea s-a îndreptat spre ieşire (…)”, se arată în declaraţia dată de unul din supravieţuitori.
„Ţin minte că artificiile au izbucnit din două recipiente, poziţionate pe verticală. Jetul de scântei a ajuns foarte aproape de stâlp, iar la un moment dat am observat în partea superioară a stâlpului de susţinere, din partea stângă, cum se priveşte spre scenă, în apropierea tavanului, o flacără destul de mică. Solistul a făcut remarca – ‘Aceasta nu era în program!’ , după care un bărbat încerca să arunce pe flacăra respectivă cu un lichid (presupun că era spuma de la o bere sau şampanie), însă nu ajungea la flacără. Nu am văzut ca cineva să folosească un extinctor. Totul a durat câteva secunde, timp în care flacăra s-a extins (…)”, spune un alt supravieţuitor al incendiului.
