A fost nevoie de doar primul meci important cu public pe noul stadion al Aradului pentru a se redeclanşa „furia” pentru UTA – cu siguranţă cel mai de preţ brand al oraşului nostru. Nimic nu i-a oprit pe miile de suporteri în drumul spre marea lor dragoste, nici canicula şi temperaturile de peste 45 de grade la soare, când stăteau la cozile de zeci de metri pentru a-şi procura bilete şi apoi nici furtuna de vară de dinaintea meciului cu FCSB, cu ale sale zbateri ce au pus iar crengi la pământ în Calea Aurel Vlaicu. Practic, fanii „Bătrânei Doamne” şi-au făcut loc prin soare şi ploaie, arşiţă şi vânt, pentru a fi alături de favoriţi. După foarte mulţi ani nu am mai trăit o asemenea atmosferă încă din afara arenei, la un meci al UTA-ei. O mare de oameni venea în şiroaie spre stadion, iar terasele din jur erau ticsite, nu mai găseai un loc. Fanii erau îmbrăcaţi în roşu, berile se succedau cu repeziciune, cântecele se auzeau de la sute de metri distanţă, mai pe scurt era sărbătoare. O sărbătoare de care Aradul avea atâta nevoie după o perioadă teribilă, cu distanţare socială şi restricţii. Atmosfera din stadion avea să fie cu totul deosebită, precum pe marile arene europene. Pe cochetul „Francisc Neuman” simţi că „respiri” fotbal şi istorie la un loc. E practic o poveste fără de sfârşit! Parcă retrăieşti momentele de glorie de altădată şi îţi vine să pătrunzi pe teren, pentru a simţi şi mai bine adrenalina momentului. Cu o peluză încântătoare dar şi cu o „galerie-stadion” cum poate puţini se mai pot lăuda, spectatorii de la tribune cântând la unison alături de ultraşi, „Doamna” UTA avea să „danseze” într-un cadru de gală, cum rar ţi-e dat să vezi în fotbalul românesc.
Visul frumos a început: UTA are tot ce îi trebuie pentru a reuşi
Iar UTA şi-a răsplătit suporterii cu o prestaţie solidă şi curajoasă, doar patru minute lipsindu-le „roş-albilor” să răpună FCSB-ul lui Becali. Nici măcar schimbările patronului din Pipera nu au stricat spectacolul, UTA subordonând în multe momente echipa cu atâţia jucători de loturi naţionale, cotaţi cu milioane de euro. Dacă după prima etapă impresia nu a fost chiar pozitivă, UTA s-a transformat parcă în doar două meciuri cât pentru un campionat, arătând că a crescut mult faţă de sezonul trecut şi că oricine trebuie să se teamă de ea. Nu ştim ce parcurs va avea echipa lui Balint în actuala stagiune a Ligii 1, dar e clar că la felul cum decurg lucrurile, play-off-ul nu ar trebui să fie tocmai un obiectiv imposibil. UTA e neînvinsă în primele trei etape, a primit doar un gol şi e acolo, aproape să scoată „capul” în lupta pentru a reveni în Europa după jumătate de secol! Marele vis al utiştilor, chit că vorbim de suporteri sau de echipă, e rescrierea istoriei şi măcar apropierea de acele vremuri când „Bătrâna Doamnă” bătea în ţară tot ce îi ieşea în cale. Cu paşi mărunţi şi siguri, cu asemenea suporteri şi o tradiţie de zeci de ani în spate, UTA poate reuşi. Are tot ce îi trebuie. (foto: facebook, UTA Arad)
