Visul frumos s-a terminat rapid pentru handbalistele de la Crișul Chișineu Criș, după doar şase etape jucate în prima ligă. Promovată în premieră în Liga Florilor, echipa este nevoită să se retragă din elită după ce noua administraţie locală a decis că nu există buget suficient pentru prima divizie! Asta după ce în campania electorală se promitea marea cu sarea. Practic, noul Consiliu de Administrație al Clubului Sportiv Crișul Chișineu Criș, constituit prin votul noii majorități politice din oraș, a votat retragerea echipei de handbal din campionat. Vă reamintim că după alegerile locale din 27 septembrie, noul primar Flavius Chereji promitea susţinere fianciară pentru echipa de handbal, pe care o asigura de tot sprijinul. Cum în politică vorbele nu se transpun aproape niciodată în realitate, Crişul se vede pusă în faţa faptului împlinit şi jucătoarele rămân practic pe drumuri, în condiţiile în care campionatele au început, iar echipele şi-au alcătuit deja loturile.
Promisiuni deşarte: lăsate pe drumuri, în prag de iarnă!
Cert este că echipa arădeană este nevoită se retragă din prima ligă, fără să reuşească ca măcar să guste din cupa victoriei, chişoancele având şase înfrângeri din tot atâtea jocuri disputate în toamna acestui an. Dacă măcar erau anunţate din timp că nu există bani pentru a susţine echipa în prima ligă, conducerea şi sportivele ştiau o treabă, aşa devine o mare bătaie de joc ceea ce se întâmplă. Se dovedeşte încă o dată, şi la Chişineu Criş şi nu întâmplător, din partea partidului de aceeaşi culoare politică ca şi la Arad, că sportul nu contează. Probabil aceeaşi soartă o va avea şi echipa de fotbal, în cazul unei promovări în Liga a II-a, li se va spune că nu sunt bani şi să-şi caute de lucru. Roxana Boldor, una dintre jucătoarele de bază ale Crişului, și-a expus gândurile şi sentimentele într-un mesaj tulburător postat pe pagina sa de Facebook:
Sportivului i se iau serile, pentru că dimineață are antrenament. Sportivului i se iau weekend-urile, pentru că mai mereu are turneu. Sportivului i se ia sănătatea, pentru că deja a trecut printr-o operație, și sigur nu va fi ultima. Sportivului i se ia viața personală, pentru că e greu să îți întemeiezi o familie cu cineva care e mai mereu plecat sau care luna viitoare își poate schimba domiciliul. Sportivului i se ia copilăria, pentru că de mic pleacă de acasă, cu gândul că într-o zi va apărea la televizor. Sportivului i se ia șansă de a-și continua studiile, pentru că între antrenamente, turnee și familie, e aproape imposibil să acumulezi toate cunoștintele pe care ți le-ai dori. Sportivului i se iau banii adesea, pentru că statul român nu a găsit încă o formulă de succes prin care să forțeze cluburile să își plătească sportivii.
Noi, sportivii, am simțit pe pielea noastră nedreptatea de mici. Am văzut cum ceilalți copii stau acasă cu familiile lor, în timp ce noi am crescut în deplasare. Am pierdut măcar odată un meci la o diferență de un gol și ne-am spus că nu e drept, că ar trebui să fie altfel. Statul român are grijă să ne încurajeze să renunțăm, pentru că să ajungi sus… e greu! Iar dacă crezi că ai sărit o treaptă, va trebui să te uiți în jos, căci cineva va fi acolo să te tragă inapoi.
Mi-am dorit mult ca echipa mea de suflet, echipa pe care nu m-a lăsat inima să o părăsesc, să fie sus. Gândul la Liga Florilor îmi dădea fiori și mă făcea să îmi repet ,,Visele devin realitate”. Din păcate, astăzi am fost trezite brusc din visul frumos care putea să ducă numele orașului în care m-am născut și pentru care am luptat atâția ani, printre nume mari.
Un capitol măreț se încheie la Chișineu-Criș odată cu retragerea echipei de handbal din Liga Florilor, după ce noua conducere ne-a îmbătat cu promisiuni deșarte după care ne-a lăsat să cădem în gol. Suntem blocate aici, când celelalte echipe aproape și-au finalizat transferurile.
Îi mulțumesc mamei mele, omul fără de care nu ar fi existat handbal în oraș, omul care m-a învățat că binele mereu învinge și sunt convinsă că şi de data asta va învinge. Vă mulțumesc vouă, celor care ne-ați fost alături din tribuna. Ați fost minunați!
Am vrut mai mult pentru oraș. Însă orașul în care sportivul este mercenarul care huzurește pe bani publici sau nestimțitul care fuge de muncă nu merită mai mult. Până azi eram mândră să spun că m-am născut în Chișineu-Criș. Azi mi-e rușine. Azi mi-au luat tot.
Felicitări, contra voastră chiar nu știu să joc!
#rămasbunCSCrişul
#contravoastrănuştimsăjucăm”.
