Benjamin Giroux are 10 ani. El a primit la şcoală tema să facă o poezie în care fiecare vers începe cu „Eu”.
Deşi şi alte poezii au fost bune, poezia lui Benjamin a fost specială, cu atât mai mult cu cât Benjamin este diagnosticat cu sindromul Asperger, o formă de autism.
Eu sunt ciudat, sunt altul
Eu ma intreb daca şi tu.
Eu aud voci în eter
Eu văd că tu nu, şi nu e corect.
Eu nu vreau să fiu trist
Eu sunt ciudat, sunt altul
Eu mă prefac că şi tu.
Eu mă simt ca un baiat din spaţiu
Eu ating stelele şi simt că sunt din altă lume
Eu mă îngrijorez de ce spun ceilalţi
Eu plâng când alţii râd, mă simt atât de prost.
Eu sunt ciudat, sunt altul
Eu înţeleg acum că şi tu.
Eu spun că mă simt respins
Eu visez la o zi în care acest lucru nu va mai fi o problemă
Eu încerc să mă adaptez
Eu sper ca într-o zi voi reuşi.
Iată şi forma originală a poeziei:
I am odd, I am new
I wonder if you are too
I hear voices in the air
I see you don’t, and that’s not fair
I want to not feel blue
I am odd, I am new
I pretend that you are too
I feel like a boy in outer space
I touch the stars and feel out of place
I worry what others might think
I cry when people laugh, it makes me shrink
I am odd, I am new
I understand now that so are you
I say I, „feel like a castaway”
I dream of a day that that’s okay
I try to fit in
I hope that someday I do.
Acest poem trebuie văzut ca o punte de legătura între oameni. Cu toţii merită respectul pentru ceea ce sunt, indiferent cât de diferiţi ar fi de ceilalţi.
Sursa: gandul.info
