Activitatea comercianţilor atât din Piaţa Mică, cât şi din Piaţa Mare nu este deocamdată perturbată de autorităţi. Produsele sunt pe rafturi, vânzătorii la locurile lor – ghemuiţi de frig, citindu-li-se îngrijorarea zilei de mâine pe feţe – atât cât se mai poate vedea de sub măşti, iar clienţii se plimbă selectiv, admirând ofertele. „Nu ştim ce se va întâmpla cu noi. Au spus că ne închid, acum văd că ne lasă. Deocamdată. Este o incertitudine care te omoară. Nu ştim ce hotărâri se iau de la o oră la alta. Sperăm să scăpăm de închidere, ar fi dezastru. Şi aşa, vânzările au scăzut dramatic. Nimeni nu se gândeşte la noi, la vreo măsură în acest sens. Singura lor preocupare şi gând este cum să ne închidă“, reprezintă vocea la unison a comercianţilor din cele două pieţe importante din municipiu.
Oamenii se simt exploataţi. Folosiţi. Au impresia că guvernanţii şi autorităţile care au putere de decizie asupra destinului lor îi exploatează în scop de imagine. Guvernanţii au spus că închid pieţele, iar acum le lasă deschise tocmai pentru a demonstra „cât de mult se luptă ei pentru aceşti oameni“. Ameninţarea închiderii şi toată această nesiguranţă lasă însă urme adânci asupra productivităţii şi pun în mare pericol locul de muncă al celor care trudesc de dimineaţă până noaptea pentru a reuşi să pună ceva pe masa copiilor lor.
