Prin 1995, 1996 mi se propusese să candidez ca primar. Și nu de către oricine, ci de către un partid cu mare audiență. Nu am acceptat. Am făcut bine, am făcut rău?! Cine poate spune ceva despre trenurile pierdute în viață. Sau, mai corect, despre trenurile pe care le-ai refuzat. Dar văzând ce se întâmplă acum, mă gândesc că nu eram un ins mai prost, mai iresponsabil primarul actual.

Eu sunt arădean. Cu strămoși de peste 100 de ani pe aici. Știu cum am crescut, pentru că, de fapt, despre asta vreau să vorbesc. Noi, generația mea, am crescut pe străzi și pe „câmp”. Pe pășunea Micălăcii. Băteam mingea, ne zbenguiam, alergam de dimineața până seara. Când era vremea secerișului, ne aruncam de pe claiele de paie. Ce plăcere!

Cred că am luat-o un pic aiurea, bântuit de nostalgia copilăriei. Dar cine nu cade pradă nostalgiilor!? Mâ înfrânez și vin acolo unde voiam să am punctul de plecare. S-a vândut terenul Olimpia, al uneia dintre cele mai vechi echipe de fotbal din Arad. A fost apoi terenul Constructorul, după care i s-a zis Telecom. Cum s-a înscris Telecomul în Cartea Funciară, nu știu. Nici nu contează. S-au mai distrus multe terenuri de sport în Arad. Au fost, cândva, Amefa-CFR, a fost Strungul, nu mai vorbesc de altele – Mureșul Micălaca, unde e acum un parc anost, sordid, inutil

… Mă întreb și vă întreb: de unde atâta ură a Primăriei Aradului împotriva terenurilor de sport? Bunăoară, Dorel Popa, pe atunci primar, a aceceptat ca CFR-Vagonul să fie demolat, dar alocând o suprafață și pentru sport. Teren, tribune. A venit Falcă și a ras totul. A fost ras și Strungul. Acum, au ras și Telecom. Mă întreb, ce fel de primar e Falcă?! E primarul familiei sale, al prosperității sale, ori al comunității arădene?! A fost ales de arădeni ca să fie preocupat de populația Aradului ori ca să își îmbuibeze familia?! Eu, bunăoară, ca bun arădean, ca arădean din moși-strămoși, nu dustrugeam terenurile de sport. Mai ales că azi nu e ca ieri – copiii nu mai au șansa de a se juca pe maidane; conceptual, ambientul se schimbă, e nevoie de spații special amenajate. Ce om poți fi ca să nu înțelegi că oamenii, copiii au în firea lor pornirea, îndemnul de-a se întrece, de-a învinge, de-a se mișca. Dar, unde? Unde dacă comunitatea nu înlocuiește maidanele cu spații special amenajate? Era un fapt de imbecilitate, de iresponsabilitate dacă Primăria Aradului, dacă Gheorghe Falcă cumpărau și transformau Telecom Micălaca într-un Stadion al Tineretului, destinat competițiilor sportive școlare ? Nu, dimpotrivă era un gest de reponsabilitate civică. Numai că primarul Falcă s-a gândit la prosperitatea familiei – soția-i, Ela, fiind proiectanta construcțiilor din zonă – , a ignorat sănătatea miilor, zecilor de mii de copii actuali și viitori ai acestui Arad. Condider că acest gest, de a distruge bazele sportive din Arad este echivalent cu un genocid. Greșesc?

Facebook Comments