„Eu sunt Păstorul cel bun”, ne spune Domnul Iisus Hristos în Duminica a II-a a Postului Mare, Duminica Sfântului Grigorie Palama. Biruința teologiei Sfântul Grigorie fiind considerată un al doilea triumf al Ortodoxiei, după cel al iconoclasmului. „Eu sunt Păstorul cel bun şi cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine” (Ioan 10,14). Păstorul exprimă un raport de familiaritate cu oile sale, care îi cunosc vocea, îl urmează și merg după el. Reflectând asupra Evangheliei bunului Păstor, să îi cerem Mântuitorului să ne deschidă tot mai mult inimile și mințile pentru a-i putea auzi chemarea dumnezeiască. Cu adevărat, Domnul Iisus „ne cunoaște”, chiar mai profund decât ne cunoaștem noi înșine, și El are un plan pentru fiecare dintre noi. Noi știm, de asemenea, că oriunde ne-ar chema, noi vom găsi fericirea și împlinirea; într-adevăr, ne vom regăsi pe noi înșine (cf. Matei 10,39). Astăzi, să ne gândim la modul în care Domnul Hristos ne cheamă să-L urmă și să zidim Biserica Sa, așa cum a făcut-o Sfântul Grigorie Palama, teologul harului, „noul Gură de Aur”. Fie că vom urma calea slujirii preoțești, a vieții consacrate sau căsătoria sacramentală, Iisus Hristos are nevoie de noi pentru a-i face vocea auzită și pentru a lucra la creșterea Împărăției Sale.
Iisus, Păstorul bun, este un Păstor a cărui autoritate se exprimă în slujire, un Păstor care, pentru a porunci, își dă viața și nu cere ca alții să și-o sacrifice. Într-un Păstor de acest fel poți avea încredere, precum oile care ascultă vocea păstorului lor pentru că știu că împreună cu el merg la pășuni bune și bogate celeste, ce emană a lumină necreată. Este îndeajuns un semnal, o rechemare și ele Îl urmează, ascultă, pornesc la drum călăuzite de vocea Celui pe care Îl simt ca pe o prezență experiabilă, de proximitate, cognoscibilă, părtășibilă, prietenoasă, puternică și blândă totodată, ca o Lumină care îndrumă, ocrotește, consolează, vindecă, luminează și îndumnezeiește, așa cum L-a descris și trăit Sfântul Grigorie.
Așa a fost și este Hristos, pentru Sfântul Grigorie Palama, un Dumnezeu viu, Care poate fi cunoscut prin harul Său necreat și ființial. Există o dimensiune a experienței ortodoxe pe care, probabil, o lăsăm un „pic” în umbră: dimensiunea spirituală și afectiv-reală, faptul de a ne simți legați printr-o legătură specială, harul Său, cu Domnul Dumnezeu precum oile de păstorul lor. Uneori, raționalizăm prea mult credința printr-un apofatism intelectul silogistic, de sorginte varlaamită (oponentul Sfântului Grigorie), și riscăm să rămânem în afara experierii Tainei și a Vieții, să pierdem percepția timbrului acelei voci, a vocii lui Iisus Hristos, Păstorul cel bun, care stimulează și fascinează sufletele ce doresc și iubesc comuniunea cu El, prin energiile necreate și ființiale ale lui Dumnezeu, Cel întru Treime revelat și slăvit.
Cum s-a întâmplat pentru moment celor doi ucenici de la Emaus, cărora le ardea inima în timp ce Cel înviat vorbea pe cale. Este experiența minunată de a se simți iubiți de Iisus Hristos. Puneți-vă această întrebare: eu mă simt iubit de Domnul Iisus Hristos? Pentru El, noi nu suntem niciodată străini, ci prieteni și frați. Cu toate acestea, nu este niciodată ușor să deosebim vocea Păstorului cel bun. Fiți atenți: există întotdeauna pericolul de a fi distrați de larma sau agitația șirată a atâtor voci. Astăzi suntem invitați să nu ne lăsăm distrați de falsele înțelepciuni ale acestei lumi, ci să-L urmăm ființial pe Iisus Hristos, Cel înviat, ca pe singura călăuză care dă sens și lumină vieții noastre.
Păstor cel bun, ne spune El, „își pune sufletul pentru oile Sale” (Ioan 10,11). Să-i cerem Tatălui să ne dea tărie din curajul lui Hristos, Păstorul nostru, care a rămas ferm în ascultarea voinței Tatălui. Fie ca curajul lui Hristos, Păstorul nostru, să ne inspire și să ne susțină în eforturile voastre de zi cu zi pentru a da mărturie despre credința ortodoxă, precum marele Palama, și pentru a menține prezența Bisericii în țesătura socială schimbătoare a acestei lumii.
Fidelitatea față de rădăcinile noastre creștine, fidelitatea față de misiunea Bisericii în România, ne cere fiecăruia dintre noi un fel aparte de curaj: curajul convingerii, născută din credința personală vie, nu din convenție socială sau tradiție de familie; curajul angajării în dialog și al lucrării cot la cot cu ceilalți în slujba Evangheliei și în solidaritate cu săracii, cu marginalizații, cu victimele tragediilor umane; curajul de a construi noi punți care să permită întâlniri rodnice între oameni din diferite regiuni și culturi, care să îmbogățească astfel Biserica Ortodoxă și societatea. Înseamnă, de asemenea, a da mărturie despre iubirea care ne inspiră să ne oferim viețile în slujba semenilor, contrapunându-ne astfel mentalității seculare care justifică luarea de vieți inocente.
„Eu sunt Păstorul cel bun şi cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine” (Ioan 10,14). Bucurați-vă că Domnul v-a făcut membri ai pășunii Sale duhovnicești și că vă cunoaște pe fiecare după nume! Urmați-L cu bucurie și lăsați-L să vă călăuzească pe toate drumurile voastre. Domnul Iisus cunoaște provocările pe care le aveți de înfruntat, suferințele de îndurat și binele pe care îl faceți în numele Lui. Încredeți-vă în El, în iubirea Lui veșnică pentru toți membrii turmei Sale, și perseverați în mărturia voastră orotodxă despre triumful iubirii Sale. Fie ca Sfântul Grigorie Palama să vă susțină prin exemplul său pnevmatic și prin mireasma rugăciunilor lui, și să vă conducă la deplinătatea iubirii atemporale în pășunile Slavei veșnice unde vom experia pentru totdeauna prezența Păstorului celui bun și vom cunoaște pentru totdeauna profunzimea iubirii Sale. Amin.
Arhim. Teofan Mada
