Duminică seara, undeva după orele 19.00, parcul de la Pădurice, cu cel puțin 31 de grade în dotare.
Căldură mare, mon cher! Cumva, îți iei inima în dinți și te hotărăști să dai piept cu canicula pentru mult râvnita înghețată. Și cum din calcule îți iese că cel mai apropiat loc unde ai putea sta în liniște la o înghe este parcul de la Pădurice, încerci să pui în aplicare năstrușnicul gând în doi timpi și trei mișcări. Cumperi înghețata, treci strada și hop în parc. Ochești de la distanță una dintre puținele, sau poate chiar singura, bănci libere și pentru câteva secunde speri la câteva clipe de răsfăț, liniște, verdeață și aer liber. POVEȘTI! Imediat după ce te bucuri de marele noroc de a putea sta jos te ia amețeala și, culmea ironiei, nu de la căldură!
Cum sunt întâmpinați arădenii în parcul din centrul Aradului? Cu un lac plin de doze de suc, hârtii, pet-uri, mâzgă, DAR, peste care tronează majestuos artezienele. Bunici cu nepoți de mână, într-un firesc care te face să te simți prost, dau de mâncare peștilor, care, fie vorba între noi, numai Dumnezeu știe cum supraviețuisc mizeriei de nedescris. Uiți de înghețată, verdeață, aer curat și alte povești de genul și îți mai arunci privirea în jur și tocmai constați că s-ar putea ca ridicându-te de pe banca pe care te-ai așezat alții să se uite urât la tine crezând că tu ai lăsat toată mizeria de sub ea… Zeci de tineri, zeci de bătrâni, zeci de copii, plimbându-se într-o mizerie de nedescris… Aici, în buricul Aradului!
Este inadmisibil, frustrant, jenant, enervant ca la 31 de grade arădenii să fie obligați să îndure o asemenea umilință și indiferent din ce unghi am privi problema mă întreb OARE NOI NE MAI FACEM BINE VREODATĂ?!?
p.s. Nu că pe drumul spre casă situația ar sta altfel…
