Nu prea s-a auzit să existe în lumea asta, decât poate în acele țări din lumea a treia unde gradul de infracționalitate este scăpat de sub control, ca angajații să facă treaba directorului. La ultima dezbatere publică pe bugetul Aradului, unde s-a discutat soarta angajaților din Filarmonică, a avut loc un lucru nemaiîntâlnit demult în societatea modernă românească. Angajații Filarmonicii, nu cei din TESA, de la birouri – contabili, secretari, șefi de birouri sau dracu mai știe ce or fi pe acolo, și nici directorul Doru Orban, ci artiștii din cor și orchestră, adică cei plătiți să cânte și să descifreze partituri, au venit cu soluții și idei administrative, economice și contabile pentru a salva atât instituția Aradului, până la urmă, și bineînțeles locul lor de muncă, care, repet, este treaba altora să îl asigure.
Și nu doar că nu au bătut câmpii, așa cum probabil te așteptai de la niște artiști care vorbesc despre contabilitate și cifre, dar au venit cu soluții și au demonstrat tuturor că se poate. Că o filarmonică poate fi întreținută de un oraș ca Aradul, iar costurile nu sunt atât de uriașe precum s-a încercat, în mod mincinos și răutăcios, să se inducă în conștiința oamenilor.
Întrebarea este ce a urmărit Orban până acum? De ce nu a venit el cu cifrele astea? De ce nu s-a zbătut directorul să salveze locurile de muncă ale angajaților săi? Răspunsul nu poate consta decât din două variante: 1. Ori habar nu are, el cu toată echipa lui stufoasă de prin birouri, și atunci de ce dracu mai este director? Sau 2: este răuvoitor și nu știe cum să se scape de angajații săi. La această ultimă variantă mai zăbovim puțin: artiștii filarmonicii au demonstrat, ceea ce se știa deja, că numărul angajaților a scăzut enorm în ultimii ani, pe căi naturale, în principal ieșiri în pensie. Asta a dus, ceea ce iar se știa deja, la situația în care filarmonica funcționează la limită, pe avarie. Deci de unde mama naibii (mă va ierta preotul despre care scriem imediat) să mai dai oameni afară? Dacă așa gândește directorul Orban, ceea ce din nou se știa deja, atunci ce caută un astfel de „om” în fruntea Filarmonicii?
Mai am una și gata: angajații Filarmonicii, ăia plătiți să descifreze notele lui Mozart și nu fișele contabile, au venit cu o altă idee salvatoare: banii destinați colaboratorilor, sau o mare parte din ei, să fie trecuți la salarii. Și acum vine întrebarea: la ce îi trebuie lui Orban atâția bani pentru colaboratori, de este atât de disperat încât ar fi dispus să lase și angajați pe drumuri? Noi nu spunem că de acolo directorul, căruia nu îi dăm numele…, și-ar lua cotă parte… Nu, noi nici nu ne-am gândit la asta…
Și pentru că avem gânduri păcătoase, să îi dăm cuvântul preotului:
Sorin Seviciu:
„Bănuiesc că proaspăt confirmatul (confirmat adică întărit) director al Filarmonicii din Arad se va năpusti ca un erou-pui de leu asupra inamicilor muzelor, strigându-le tuturor și fiecăruia în parte: „Destul mizerabile!” În definitiv, mai bine un erou de operetă, un leuț eroic, decât vătaful unor satrapi de joasă extracțiune care prin structura lor nu pot face diferența între Bach și Musorgsky. Așa că, în semn de solidaritate cu cei alături de care și-a câștigat pâinea atâția ani, ar trebui ori să stigmatizeze public infamia politicienilor vinovați de asasinarea culturii arădene, ori să-și dea demisia. Dacă nu cumva această manevră îi este de oareșice folos… „
