Atentatele teroriste și armate recente din SUA trezesc în noi diferite sentimente, emoții, atunci când vedem faptul că atâtea vieți au fost secerate prin nesăbuite acte de distrugere și violență, acte care par a fi pentru „unii” unicul mod de a rezolva problemele și conflictele. Din aceste acte nesăbuite se aud strigătul silențios al celor care au suferit în trupul lor logica violenței, a urii, a răzbunării. O logică ce poate provoca numai durere, suferință, distrugere, lacrimi. Lacrimi pentru distrugerile de ieri, care se unesc cu cele pentru atâtea distrugeri și nimiciri de astăzi. Plângem durerea provocată de simțirea neputinței în fața nedreptății, în fața fratricidului uman, în fața incapacității de a rezolva diferențele noastre dialogând și iertând. Plângem pentru pierderea nedreaptă și gratuită de nevinovați, pentru că nu putem găsi soluții pentru binele comun.
Constatăm cum distrugerea nu este niciodată impersonală, abstractă sau numai de lucruri și/sau obiecte, ci faptul că, mai ales, are o față și o istorie, este concretă, are nume. În rudele victimilor se poate vedea fața durerii, o durere care ne lasă amuțiți și strigă spre cer. Apreciem faptul că deși la o primă imagine orașele americane par a fi impersonale, anonime, de mari singurătăți, poporul american au fost capabil să arătate solidaritatea puternică a ajutorului reciproc, a iubirii și a compasiunii personale. Într-un moment tragic, de violență și moarte, atitudinea umană de solidaritate nu este o chestiune de sânge, de origine, de cartier, de religie sau de opțiune ideologică și politică, este chestiune de solidaritate, de urgență, de fraternitate. Este chestiune de umanitate vie. Locurile atentatelor, spații de durere și moarte, se transformă și în locuri de luptă pentru viață, de vieți salvate, în „ode ale vieții”, care ne fac să afirmăm că viața a fost destinată mereu să triumfe asupra „profeților” distrugerii, asupra morții, că binele va învinge mereu asupra răului, că reconcilierea, iertarea și unitatea vor învinge asupra urii, răzbunării și asupra diviziunii.
În viață există alegeri greșite, alegeri pătimașe, pentru că există alegeri de distrugere. Zilele trecute, în SUA, datorită unor alegeri greșite, de ură, de moarte, au avut loc atentate și au murit zeci de persoane. Acest drum nu este bun, nu folosește. Numai calea păcii, care construiește o lume mai bună! Dar dacă n-o facem noi, dacă n-o faceți voi, n-o va face altul! Aceasta este problema, și aceasta este întrebarea care ne rămâne: „Sunt dispus, sunt dispusă să iau un drum pentru a construi o lume mai bună?”. Numai așa. Și să ne rugăm Tatălui Nostru pentru toate aceste persoane care au murit în aceste atentate.
În atentate există persoane, frați și surori ai noștri, bărbați și femei, tineri și bătrâni, copii și copile care plâng, suferă și mor. Ființe umane care devin victime ale violenței, în timp ce mediatic nu se face altceva decât se enumeră probleme, strategii și discuții. Cea mai elementară înțelegere a demnității umane determină comunitatea internațională, îndeosebi prin normele și mecanismele dreptului internațional, să facă tot posibilul pentru a opri și a preveni ulterioare violențe sistematice împotriva societății contemporane și pentru a proteja populațiile nevinovate. Lumea contemporană aparent sudată și legată împreună, experimentează o crescândă, consistentă și continuă fragmentare socială și comunitară care pune în pericol orice fundament al vieții sociale, ajungând să pună pe unii împotriva celorlalți pentru a-și apăra propriile interese. Timpul prezent ne invită să privilegiem acțiuni care să poată genera noi dinamisme înnoitoare în societate, care să aducă rezultate fructuoase în evenimente istorice, importante și pozitive. Cineva spunea că nu ne putem permite să amânăm „unele agende” pentru viitor. Viitorul ne cere decizii critice și globale în fața violențelor și conflictelor care cresc numărul celor excluși și nevoiași.
Să cerem Răsăritului de sus darul de a ne angaja pentru cauza păcii. Pace în orașele noastre, în familiile noastre, în școlile noastre, în comunitățile noastre bisericești. Pace în acele locuri unde violența pare să nu aibă sfârșit. Pace pe acele fețe care nu au cunoscut altceva decât durere. Pace în această vastă lume pe care Dumnezeu ne-a dat-o drept cămin al tuturora și pentru toți. Darul păcii întru noi. Arhimandrit Teofan Mada
