Altfel pentru că vine dintr-o lume magică în care sunetele capătă culoare, iar culorile prind glas. Altfel pentru că este vorba despre oameni-surpriză. Altfel pentru că oameni de genul ăsta îi afli rar, iar când îi afli ajung să te facă să te simți acasă, la tine acasă fiind…
David Grimal și Ștefan Șimonca-Oprița. Francezul și arădeanul, maestrul și ucenicul, profesorul și studentul.
Unele emoții sunt bune de lăsat la dospit, iar când ”pâinea-n cuptor seamănă cu arama” (Cântecul Potirului, Nichifor Crainic), atunci, cât încă este aburindă, o scoți din cuptor și o împarți oricui ar vrea să guste din ea. Ei bine, în urmă cu câteva zile, vă dădeam de veste ceva extraordinar: ”Un arădean de 18 ani, pe scena Festivalului George Enescu” și judecând după valul de reacții locale și nu numai, pesemne că pâinea se arămise suficient de mult cât să se ceară împărțită.
Astăzi, aceeași ”pâine”, altă bucată. Una în care o să încercăm să surprindem, după pricepere, câte ceva din nebunia lor frumoasă, așezată într-o atât de firească prietenie născută dintr-o dragoste comună: Enescu și Muzica sau Muzica și Enescu. Cumva, o prietenie francezo-română sau româno-franceză, care parcă vrea să unească în căldura bucuriei ei bucățile de suflet risipite de dor ale unui Enescu aflat în perioada acelui atât de nedrept și neoficial exil.
Și chiar dacă am fi tentați să facem mai întâi prezentarea punctului de întâlnire al celor doi, o să începem totuși cu acel ”ceva” care a umplut inimile tuturor celor care îl iubesc pe Ștefan și ale celor care sunt ”în curs de”, chiar dacă încă nu știu.
Strașnica zi de 8 septembrie 2019
Poți să îi spui emoție? Da! O emoție care a atins fără doar și poate superlativul. Iar dacă asta o spune un profan care a ascultat doar transmisia radio a recitalului venit ca un tăvălug din Sala Auditorium a Muzeului Național de Artă al României, cu siguranță că se datorează întru totul bucuriei lor de a dărui muzica într-un mod care, da, a reușit a fărâma bulgării ignoranței, a netezi ogorul sufletesc pentru ca mai apoi să însămânțeze în el vibrații cu totul noi, cu totul neașteptate. Și ce bucurie a răsărit!
Dacă părtășirea de moment doar prin intermediul radioului a avut și un plus, acesta a fost dat de faptul că ne-am putut bucura de darul maestrului pentru arădeanul nostru, chiar înaintea lui!
”L-am ales pe Ștefan pentru că îl consider un talent extraordinar. Este un băiat care cântă excepțional la vioară, dar care, deși este foarte tânăr (are doar 19 ani), cunoaște multe lucruri, este foarte matur și are o mare curiozitate față de muzică. Ștefan compune, cântă la pian. Într-un fel, seamănă cu Enescu. Poate că el va fi viitorul Enescu! După părerea mea, are capacitatea de a deveni un muzician cu adevărat important, nu doar un violonist. Sunt bucuros să împart scena cu el, pentru că eu consider că împărtășim împreună valori deosebit de profunde, chiar dacă Ștefan este încă tânăr”, a spus maestrul David Grimal în interviul pentru românia-muzical.
Și a vorbit despre un posibil ”viitor Enescu” nu oriunde, ci chiar acolo, în cadrul „Marii lumini culturale a ţării”, cum a numit marele dirijor Lawrence Foster, Festivalul George Enescu. Nu știm cât de conștienți suntem de darul ce ne-a fost dat, dar Ștefan Șimonca-Oprița este al nostru și a spus apăsat că va fi aici ”oricând va fi nevoie de el!”.
Și totuși… cum s-au întâlnit?
Culmea, deși Ștefan a mânuit vioara care a cucerit Sinaia în 2017, în cadrul Concursului Internaţional de Vioară „Remember Enescu”, totuși participarea din 2015 la același concurs i-a deschis calea spre o poveste despre care putem afirma fără să greșim că va scrie istorie. Sau poate că mai corect ar fi să spunem că este în curs de tipărire, iar noi conștientizăm, așa cum ne stă în fire, prea puțin. Așadar, bursa primită în urma participării din 2015 pentru Festivalul Internațional de muzică Sonoro, la un workshop, avea să i-l aducă în viață pe maestrul David Grimal. Și putem lesne depune mărturie că Ștefan își aduce perfect aminte momentul în care au făcut cunoștință, pentru că ni l-a descris cu lux de amănunte. Iar cum descrierea descrierii ne depășește total în încercarea de a o înveli în cuvinte, o să vă lăsăm doar să vă imaginați cum într-un lung șir de bursieri cu care maestrul David Grimal făcea cunoștință lucrurile au decurs cam așa: ”Michael X”- David Grimal, ”John Y”-David Grimal, ”Ștefan Șimonca-Oprița”- Ștefan? Iar felul în care Ștefan și-a imitat maestrul, cu siguranță, astăzi, când vor citi rândurile noastre, le va aduce multe zâmbete pe față! Pentru că va trebui să repete! Suntem siguri de asta!
Credeați cumva că sunt un fel de extratereștrii care doar studiază, cântă, muncesc și iar studiază și iar cântă? Și noi la fel! Asta până să vedem pozele de dinaintea recitalului din 8 septembrie:
Asta chiar înaintea momentului în care maestrul ”iţea capul din culise să vadă sala” în care Ștefan urma să se dezlănțuie, după cum frumos spunea în relatarea sa Nona Rapotan.
Les Dissonances, ”povestea” care scrie istorie
Dacă în urma participării la workshop-ul din cadrul Festivalului Sonoro din 2016, Ștefan Șimonca-Oprița l-a întâlnit pe David Grimal, în 2017 acesta a devenit cel mai tânăr membru Les Dissonances, iar de anul acesta și din cvartetul cu același nume.
Ce este Les Dissonances? În primul rând un act de un formidabil curaj! Pentru că atunci când, într-o lume muzicală destul de conservatoare, toți îți spun ”Nu o să reușiți”, atunci când nimeni nu te ajută, iar tu te încăpățânezi să pui bazele unui proiect în care doar muzica și dorința de a cânta împreună unesc și nimic altceva, ce poate fi decât un nebunesc act de curaj? Și pentru a înțelege un pic din dimensiunea grozavei nebunii imaginați-vă 95 de oameni adunați la un loc pentru un scop comun, dar fără lider. Fără dirijor, în cazul Dissonance! ”Nu există niciun star în Les Dissonances cu excepția compozitorului”, spune David Grimal. Nu există pentru că sunt ghidați doar de bucuria de a împărtăși muzica celorlalți. Iar bucuria asta este molipsitoare. Trebuie doar să asculți o singură dată, pentru ca mai apoi să devii recunoscător față de cel care ți i-a descoperit. În cazul nostru, Ștefan Șimonca-Oprița. Știm, n-avem nicio scuză că nu ne-am bucurat până acum de minunea asta, însă, mulțumim, Ștefan! Probabil ăsta a fost momentul potrivit nouă.
”Les Dissonances este acolo unde muzica sfințește oamenii. Este mediul total nesofisticat care duce la cele mai sincere și profunde experiențe. Este cel mai puternic factor uman pe care îl cunosc. Oamenii profani față de Les Dissonances trebuie să asculte și să vadă pentru a înțelege miracolul”, ne-a mărturisit Ștefan.
Iar noi am ascultat! Am ascultat, am mai ”iscodit” și am mai aflat că frumosul nu se oprește aici. Convins că ”muzica este umanitatea, că salvează oamenii, le salvează viețile, pur și simplu”, David Grimal s-a implicat și în proiecte sociale cum ar fi L’Autre Saison, un proiect pentru oamenii fără adăpost (oamenii care au fost respinși de societate), tocmai pentru că și ei ”au dreptul să simtă muzică și, poate, să fie salvați de frumusețea ei”, după cum avea să declare într-un interviu din 2017 pentru radioromaniacultural. De asemenea, atenția maestrului s-a îndreptat și asupra copiilor, inițiind genialele proiecte educaționale/concerte educative, în cadrul cărora copii de cele mai fragede vârste, așezați pe perne, printre instrumentiști, asistă la repetiții. Înlocuiește cu ceva, dacă poți, uimirea/deschiderea/interesul unui copil în fața sunetelor scose de un instrument muzical! Priviți-i!
David Grimal, ”continuarea unui parcurs muzical pe care îl credeam împlinit cu George Enescu”
Ne-a mărturisit Ștefan, cu o emoție și admirație atât de firească, încât ne-a dezarmat instant. Departe de a-l putea cuprinde întru totul pe Maestrul David Grimal în rândurile noastre, ne-am bazat, cum era și normal de altfel, pe ajutorul celui care îl cunoaște atât de bine:
”Muzica are darul de a crea conexiuni și conexiunile creează la rândul lor muzică. Puterea tămăduitoare a muzicii ne-a unit pe David și pe mine. Cu siguranță, Grimal își are locul printre Bach, Mozart, Beethoven, Mahler, Debussy, Stravinsky, marii oameni care au schimbat traseul istoriei muzicii, nefiind neapărat un compozitor, dar un creator al unei noi „generații”, generație capabilă să păstreze viu fenomenul numit muzică. Iar dacă el și-a asumat riscul de a spune despre mine că aș putea fi al doilea Enescu, eu pot spune cu certitudine că el este și va fi singurul Grimal!”
Privindu-le chipurile, lumina din ochi, naturalețea gesturilor, seriozitatea, zâmbetele și încruntările de-a dreptul ”înfiorătoare” din pozele de dinaintea momentului 8 septembrie din cadrul Festivalului George Enescu, nu poți decât să exclami: Formidabil, domnule, ce poate face muzica din om! Desigur, acel ”formidabil” nu va suna niciodată mai melodios decât în varianta arădeană a lui Ștefan sau în cea franțuzească a maestrului David Grimal.
Formidable, da, dar depinde de muzică… Iar, începând de mâine, 18 septembrie, Les Dissonances va face ce știe cel mai bine: va semăna bucurie acolo unde este nevoie de ea, în cadrul Turneului Pelleas care va dura până în 1 octombrie.
Mai mult ca sigur vom avea ce povesti și după… v-am spus, chiar sunt molipsitori! Ei și muzica lor!
