Tarhonul, o plantă aromatică, folosită ocazional de români pentru a da gust mâncărurilor, are multiple proprietăţi terapeutice. Descoperită în nordul îndepărtat al Asiei, planta s-a răspândit destul de repede în ţări din India, America de Nord şi în Mexic.
În Europa, francezii şi grecii au adoptat tarhonul fără rezerve. În ţara noastră, iarba aromată, cu gust pătrunzător, uşor amărui, se adaugă în preparate culinare tradiţionale : ciorba şi iahnia de fasole, mâncarea de spanac, ciorba şi drobul de miel, salatele de legume cu ouă şi cu fructe de mare. În acelaşi timp, orice friptură : de porc, de vânat, de pasăre sau de oaie, condimentată cu tarhon, este mai gustoasă şi mai sănătoasă.
În cantităţi moderate, tarhonul se foloseşte proaspăt, uscat sau conservat în oţet. Pentru a-şi păstra aroma şi substanţele nutritive (în special vitaminele B1 şi C, eficiente într-o varietate de boli-de la hipovitaminoze, tulburări de digestie, anorexie, diabet zaharat şi până la dietele resprictive), tarhonul se adaugă în mâncare când aceasta este gata. De asemenea, profitaţi de beneficiile tarhonului folosind ceaiul, tinctura şi uleiul esenţial de tarhon.
Plantă-minune
Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie, recomandă folosirea plantei în cazul afecţiunilor la ficat, la rinichi şi la stomac.
O cură cu ceai de tarhon regenerează ficatul. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de frunze uscate la o cană de apă clocotită. Se consumă câte trei căni pe zi, timp de două săptămâni. Folosită tot sub formă de infuzie, planta are efect antispasmodic, capabil să combată anxietatea şi insomnia (beţi câte două căni pe zi, cel puţin două săptămâni). O astfel de cură stimulează şi funcţiile rinichilor, reduce nivelul colesterolul „rău” şi curăţă vasele de sânge.
Datorită conţinutului bogat în antioxidanţi, tarhonul reduce riscul apariţiei bolilor cardiovasculare, îmbătrânirii premature şi chiar şi al unor tipuri de cancer.
*Specialiştii au descoperit că tarhonul este şi un bun antialergic (în cazul strănuturilor repetate). Puneţi două picături de ulei esenţial de tarhon pe o bucăţică de pâine sau de zahăr şi ţineţi leacul sub limbă vreme de trei-patru minute: efectul este rapid.
*Persoanele care suferă de hipertensiune trebuie să urmeze o dietă săracă în sodiu. De aceea este bine să înlocuiască sarea cu această verdeaţă.
Pentru calmarea crizelor reumatice sunt benefice compresele cu ulei de tarhon. Se umezeşte o bucată de bumbac în apa caldă care se stropeşte cu zece picături de ulei esenţial de tarhon. Compresa se aplică pe locul dureros şi se acoperă cu un fular călduros. Ceaiul de tarhon (câte trei căni pe zi), dar şi tinctura preparată din plantă (procurată de la plafar) alungă oboseala. Tinctura se administrează de trei ori pe zi (câte zece picături adăugate într-o cană de ceai).
