„Fost-a om trimis de Dumnezeu, numele său a fost Ioan” (Ioan 1,6).
Pentru a înțelege de ce și mai ales cum a fost trimis de la Dumnezeu acest om, pe numele său Ioan , să încercăm să luăm aminte la viața acestuia și cum nașterea sa a fost răspunsul rugăciunilor fierbinți ale părinților săi, preotul Zaharia și Elisabeta, ruda Maicii Domnului. Așadar, Zaharia și Elisabeta, oameni cu multă dragoste de Dumnezeu, deși duceau o viață bună și dreapta, încet, încet intreaga viață li s-a transformat într-o lungă așteptare plină atât de nadejde dar și de tristețe, pentru că apropiindu-se de asfințitul vieții nu își putuseră alina dorul de a aduce pe lume un copil. Atât propria casă cât și sfântul jertfelnic din templul Domnului din Ierusalim deveniseră martorii tainici ai multelor rugăciuni, jertfe și lacrimi înălțate către Dumnezeu pentru a primi răspuns bun dorinței lor arzătoare de a avea un copil, cu atât mai mult cu cât presiunea societății asupra celor care nu puteau avea copii era destul de mare, considerându-i “bătuți de Dumnezeu” și chiar marginalizându-i la anumite evenimente.
La fel cum în viața de zi cu zi când așteptăm vreme îndelungată împlinirea unui “dor”, momentul împlinirii ne ia pe nepregătite lăsându-ne “muți” de uimire, la fel și în cazul preotului Zaharia, când îngerul Domnului i-a vestit nașterea unui fiu, acesta nu crede și cere un semn, îngerul lăsându-l fără grai la propriu până când pruncul avea să se nască. Ca avea să fie “omul lui Dumnezeu” i-a dat mărturie chiar îngerul care i-a spus lui Zaharia că fiul sau “mare va fi înaintea Domnului; nu va bea vin nici altă băutură amețitoare și încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Și pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.Și va merge înaintea Lui cu duhul și cu puterea lui Ilie” (Luca 1,15-17), cuvinte care s-au împlinit întocmai, cunoscut fiind drept Înaintemergătorul Domnului, pecetea celor două Testamente (el este cel care încheie șirul proorocilor din Vechiul Testament și începe cununa Sfinților din Noul Testament), Sfeșnicul Luminii dar și Luceafărul vestitor la Soarelui Dreptății. Sfântă i-a fost nașterea, sfântă și sfințitoare viața și de asemenea sfânta cununa muceniciei primită la sfârșitul vieții.
Cu ce ne îmbogățește Sfânta sărbătoare de astăzi? Cu certitudinea că atunci când în sufletul nostru tăinuiește un dor sfânt, prin rugăciune stăruitoare făcută cu credință, nădejde și dragoste, Dumnezeu nu va întârzia să ne dea răspuns bun!
