„O, ce veste minunata! /In Betleem ni s-arata…”
Astazi este ziua in care ne facem partasi bucuriei supreme adusa prin acest „singur lucru nou sub soare” ( Sfantul Ioan Damaschin) care este Intruparea Fiului Lui Dumnezeu. Desi Nasterea Domnului fusese profetita in nenumarate randuri, desi Mantuitorul era asteptat de toti, totusi lumea s-a aflat nepregatita pentru intampinarea Fiului Lui Dumnezeu pentru ca, contrar asteptarilor, Mantuitorul nu avea sa se nasca in vreun palat sau in vreun pat pufos ci intr-o iesle saracacioasa din Betleem, bucurandu-Se doar de prezenta animalelor si a pastorilor…asadar, vestea cea minunata, bucuria intregii omeniri avea sa vina dintr-un loc simplu de la care nimeni nu avea vreo asteptare. Nu asa se intampla de multe ori si in viata de zi cu zi? Nu gasim de cele mai multe ori prilej de bucurie si liniste in cele mai neasteptate si nepromitatoare locuri? Nu descoperim adeseori ca ceea ce are stralucire si promite mult prin aparenta aduce in final mari dezamagiri? Dar daca raspunsul marilor probleme, marilor furtuni interioare este intoarcerea la simplitatea ieslei din Betleem?
Maretia acelei clipe a venirii Fiului Lui Dumnezeu pe pamant si absenta oamenilor avea sa deschida cerurile facand loc ingerilor pentru a canta Celui nascut din Fecioara Maria: ” Slava intru cei de sus Lui Dumnezeu si pe pamant, pace, intre oameni bunavoire” (Luca 2,14) , cuvantul cheie al acestei cantari fiind „bunavoirea” dintre oameni…pentru ca asta avea sa izvorasca ieslea din Betleem…dragoste si bunavoirea intre oameni . Nu ne place sa spunem adesea ca sarbatoarea mult asteptata a Craciunului are ceva magic ? Si nu neaparat vorbim de magia izvorata din miile de luminite ce impodobesc casele ci tocmai din aceasta „bunavoire” dintre oameni simtita mai mult ca niciodata in aceasta perioada…pentru ca si oamenii pot fi ingeri pentru cei de langa ei, si sunt! Oricine a simtit in aceste zile sa ii caute pe cei din „ieslele” saracacioase a primit aripi de lumina si s-a alaturat ingerilor ce odinioara au coborat pentru a canta pruncului Iisus…si avem atat de multe exemple de oameni cu aripi de ingeri printre noi…
Fie ca Marea sarbatoare a bucuriei pricinuite de Nasterea Domnului sa aduca celor neputinciosi alinare, celor intristati imbarbatare (si la cine sa ne gandim cand vorbim despre intristare daca nu la cei care au trecut acum nu mai mult de doua luni prin flacarile din clubul Colectiv…?), celor singuri liniste, iar celor sanatosi aripi de ingeri pentru dragostea aratata celor mai incercati de viata…
Doamne ajuta!
Monahul Serafim (Schitul Moneasa)
