Narcisa (genul Narcissus) face pare din familia Amaryllidacee. Este un gen originar din nordul Africii, Europa Centrala si regiunile mediteraneene. Exista date care atesta existenta narcisei din anul 3000 inainte de Hristos. Vechii greci, romani si chinezi cultivau narcisa pentru proprietatile ei medicale. Romanii o foloseaupentru proprietatile emoliente si laxative, iar arabii, ca afrodisiac.
In lume sunt peste 1.000 de varietati de narcise, iar in Romania este vestita rezervatia naturala Poiana cu narcise din localitatea Vad, judetul Brasov, din depresiunea Fagarasului.
Intrebuintarea in scopuri terapeutice a preparatelor care au in compozitie aceasta planta se face numai sub stricta indrumare a unui specialist pentru ca este o planta care contine substante toxice.
Substantele toxice continute de narcisa sunt alcaloizii: licorenina, gelantina, licorina, narcisidina. Bulbul narcisei este toxic, ingerarea acestuia provoaca greata, voma, dureri de stomac, hipertensiune iar seva plantei, poate provoca, in contact cu pielea, reactii alergice. Desi planta este foarte toxica, florile contin si substante cu proprietati calmante, emoliente, dezinfectante.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza florile si bulbii. Planta se recolteaza din luna februarie pana in luna aprilie. Florile si bulbii au efecte calmante, linistitoare, emoliente, dezinfectante, antiseptice, sedative, tahicardice, antitusive, antiasmatice, emetice.
Pentru uz intern narcisa este folosita in caz de diaree, nevroza cardiaca, tahicardie, astm, nevroza, stari de agitatie si anxietate, boli pulmonare, anxietate, tuse convulsiva – sub forma de sirop, decoct, infuzie, din flori si bulbi
Pentru uz extern preparatele obtinute din narcisa se folosesc pentru vindecarea ranilor si leziunilor usoare.
Sursa: sanatate.bzi.ro
