Dacă zilele acestea a fost un subiect care să stârnească imaginația arădenilor, cu siguranță acela a fost și este Monumentul Unirii și locul amplasării acestuia în Arad. Cum în spațiul public se vehiculează ca loc de „odihnă” al monumentului Piața Catedralei, acest lucru a stârnit un val justificat de nemulțumiri atât din partea arădenilor de rând, cât și a vocilor avizate în domeniu. Dintre zecile de postări legate de subiect vă supunem atenției părerea unei voci avizate care, cu subiect și predicat, arată de ce NU Piața Catedralei ar trebui să fie locul de amplasare al Monumentului care mai mult dezbină decât unește arădenii:
„Monumentul Marii Uniri preconizat in Arad nu are in comun cu arta decat calitatea de a sugera o multime de interpretari posibile. Nu le mai repetam. Daca e franghie, e muceda. Daca e colac, a zburat pupaza de sub el. Daca e covrig, l-au scapat cainii din coada. Ma rog, „organic” o fi. Dar nu o coloana (vertebrala) ci un colon sfrijit la soare. Din nefericire, un singur simbolism ramane imposibil, unul cat de cat sugestiv legat de Marea Unire.
Ca eu sa tac, fiindca sunt departe si habar n-am (niste jurnalisti). Ca sunt [pe din] „afara” si ca sa-i las pe aradeni sa-si faca singuri socotelile (un consilier municipal). Ca sunt „Gica-contra” (alt consilier). Ca sunt „irelevant” (un deputat si un senator).Ca, printre altele, sunt „Mihaitza-behaitza” (un cerber). Sunt insa aradean si sunt contra lui Ghita-pentru. Le multumesc pentru furioasa lor atentie?
Fotografiile alaturate imi apartin si sunt mai recente decat politic-imaculata conceptie a monumentului nascut mort si caruia i se tot cauta un loc de ingropaciune de un deceniu incoace. Acum ca parca s-a gasit locul, doar ca votat mai trebuie, spun raspicat: PIATA CATEDRALEI DIN ARAD NU VA FI NICIODATA COMPARABILA CU PIATA UNIRII DIN TIMISOARA. Desi, acolo nu exista nici un monument grandios ci doar o fantana la mijloc si, parca, un obelisc scund.
Valoarea istorica a Pietei Catedralei nu este una monumentala ci una functionala. A slujit mereu ca loc central de comert agro-alimentar, unde se adunau micii producatori din toate aripile orasului si din imprejurimi si veneau cumparatorii din toate directiile urbei. Mergeam la piata cu bunica de la marginile orasului, fiindca aveam de unde alege si puteam cumpara ardei, gogosari si vinete, mai ales pe vremea cand la Aprozar se vindeau doar conserve de macrouri in bulion. Cand m-am intors la Arad, dupa multi ani, primul loc in care m-am dus de la hotel a fost Piata Catedralei. Imi era tare dor de aromele ei, de la branzeturi si fructe pana la buchetele florareselor.
Valoarea arhitectonica a pietii este insa minimala, salvata azi doar de prezenta catedralei vechi si a una sau doua alte cladiri dar amenintata serios de ornamentele care „ning” de pe fatade si vara si iarna. Pe cand eram in facultate, Aradul ne era dat ca exemplu de oras cu cornisele la inaltime egala, ceea ce-i confera unitate vizuala si coerenta urbanistica. Era insa vorba de Bulevard. Piata Catedralei e stirba rau, tocmai fiindca nu arhitectura era importanta acolo, ca la Timisoara, ci comertul.
Priviti fotografiile, luate la intamplare dar aranjate aici ca o desfasurare cat de cat circulara a frontului stradal. Nu exista nici o unitate, nici o ordine, nici o intentie de compozitie estetica. Dincolo de starea jalnica a cladirilor, predomina dezordinea. Lipseste cu desavarsire calmul necesar predominantei unui monument istoric de anvergura. Lipseste chiar si spatiul necesar. Lipsesc axele de perspectiva. Si, din nefericire, adausurile perimetrale mai recente sunt mizerabile. Oricat s-ar darama, oricat s-ar tencui (presupunand ca se va tencui ceva) si oricat s-ar putea construi in graba mare, locul nu ofera nicidecum un cadru monumental.
Ce sa mai vorbim de proportii? Un monument subtiatic de cca. 20m inaltime vis-a-vis de turnurile viguroase si cel putin la fel de inalte ale catedralei devine anodin. Fata de celelalte cladiri, va apare ca un cos de fum. Totodata, ii va lipsi atat perspectiva cat si fundalul adecvat, imperativele oricarui monument. Si, apropo, obiectul respectiv nu este nici „sculptura,” nici „statuie.” Este, in cel mai bun caz, un obiect artizanal incolor si insipid dar nu si inodor… Adica, daca mi se permite butada, este „outdoor,” ba chiar „outlandish.” Iar a pretinde ca megalitul de marmura framantata ca aluatul este de emulatie brancusiana este o dizgratie nationala.
„Traseu pietonal” unificator este o alta ineptie urbanistica, asa cum e prevazut el a deveni candva. In primul rand, e de-a curmezisul. Apoi, strada Metianu nici nu este perpendiculara pe piata iar Parcul Reconcilierii este dupa colt si la ceva distanta de Piata Catedralei. Va fi doar asa ca sa fie, un zigzag de ici pana colo. Nu ai unde parca nici la un capat nici la celalalt. Si nu este nici intr-un circuit atractiv. Nonsens urbanistic.
PUZ sau nu PUZ, a face Piata Catedralei o „zona publica” este o aburela. A fost publica dintotdeauna! E vorba deci de traficul auto. A o elibera de trafic auto ar insemna eliminarea lui. Dar exista oare un studiu ingineresc a ceea ce ar insemna eliminarea traficului auto in jurul pietei? La ora actuala, ar influenta sase strazi si cele abutisante lor. Ce ar inseamna aceasta pentru strazile paralele, ca Eminescu, Varful-cu-Dor si celelalte? Si, in cazul unui eveniment major la monumentul Unirii, care ar fi ruta de acces, care parcarea si care iesirea? Sigur ca Ministerul Culturii si primariasii nostri habar nu au iar „artistului” vizitator nu ii pasa, tocmai fiindca problema pare negandita si nerezolvata. Deci, „traseul pietonal” de nu-stiu-cine conceput e nefondat si neviabil. Lipsa de profesionism a edililor este de-a dreptul criminala pentru viitorul orasului. Ei infunda Aradul tot mai adanc in moarte clinica.
Asadar, amplasarea pripita a monumentului acolo va rezulta intr-o dubla paguba: se va pierde si functiunea vitala a pietei si va pierde si monumentul. De fapt, e bine ca va pierde monumentul ca obiect kitsch ce este. Rau este ca se va dilua pana la apa chioara semnificatia evenimentului istoric pe care ar vrea sa il preamareasca.
Cat de autist trebuie sa fi ca sa propui asa ceva? Sper din tot sufletul ca votul CLM sa anuleze initiativa evident politica si, ca atare, evident inepta. Indemn arhitectii, patriotii, intelectualii, elita si plebea orasului sa protesteze vehement si suficient de vocal ca sa auda membrii consiliului si sa voteze corect–adica NU–macar de frica si de rusinea istoriei trecute, prezente si viitoare..
Mergeti in piata sau priviti aceste fotografii si judecati singuri cum ar arata un monument al Marii Uniri undeva in acest perimetru istoric valoros dar estetic discordant…”, a scris pe pagina sa de socializare arădeanul Michael Iovin, arhitect stabilit în Portland .
De astăzi am intrat în linie dreaptă în ceea ce privește pecetluirea locului unde va fi amplasat monumentul, pentru că în 17 august mai marii urbei vor supune la vot dacă acesta va fi, sau nu, Piața Catedralei și mai ales vom vedea în ce măsură aceștia vor ține cont și de vocile arădenilor…
