Sezonul recent încheiat în baschetul feminin românesc ar putea fi ultimul în cariera de jucătoare pentru Monica Brosovszky. Căpitanul Universităţii Goldiş ICIM se gândeşte tot mai serios la retragere, problemele medicale şi evoluţia ştearsă din campionat fiind două motive întemeiate pentru a încheia o carieră impresionantă, cu care puţine jucătoare de baschet se pot mândri. Brosovszky nu duce deloc lipsă de oferte, iar prima a venit din partea Academiei gândită de Roland Szabo la Ineu, care poartă chiar numele tatălui Monicăi, golgheterul all-time al UTA-ei, Ladislau Brosovszky.
Pentru început, Monica este preşedinte de onoare al Academiei, iar când îşi va încheia, oficial, cariera de jucătoare, ar urma să coordoneze activitatea echipelor de baschet ale Academiei. Moni Brosovszky şi-ar dori să continue şi în staff-ul de la Univ.Goldiş ICIM, ea fiind de altfel şi antrenor secund în sezonul trecut, făcând tandem cu portughezul Jose Araujo.
Performanţa merită sacrificii
„Nu ştiu dacă mai pot să joc. Am implant de menisc, de acum cinci ani. Doctorul mi-a spus atunci că maxim doi ani mai pot juca. Dar sportul de performaţă merită sacrificii, căci te răsplăteşte. Parcă niciodată nu-i momentul potrivit să te retragi, nici eu nu vreau să plec de la ICIM, chiar dacă nu mai joc, aş vrea să rămân la club, în staff. Anii trec, asta e clar şi e primul în care mă gândesc la retragere”, spune Monica Broszovsky.
