Eu sunt un nebun”..repetă mereu Mihai vorbindu-şi singur.
-Cum măi Mihai , îl întreb eu nedumerit, echipa ta se luptă pentru promovare, ai lângă tine un primar înţelegător şi mai ales cu inima şi „ punga „ deschisă”, condiţii pentru jucători formidabile….care e necazul?.
-Nu e vorba de necaz, decât dacă privim ultimile rezultate, dar acestea au mai mică importanţă pentru ţelul final. Aş dori să fie totul perfect , să-l întrec pe domnul primar , să-i „închid „ gura” şi să-i sărăcesc bugetul. Credeţi că nu ştiu că azi ( după meci) ,când mi-a mulţumit că l-am făcut în ultimile meciuri mai bogat cu câteva sute bune de milioane de lei, el afost trist? Zâmbea când mi-a spus-o , dar am simţit că e o săgeată ascuţită îndreptată atât spre mine cât şi spre jucători. E cel mai mare chin pentru un antrenor când nu mai are cuvinte la asemenea „ laude”.
Dar eu nu cedez şi nu vor ceda nici jucătorii, meciul cheie va fi cel din 28 martie, la Sebiş cu Metalurgistul Cugir, până atunci avem tot timpul să pregătim acest meci ( vinerea viitoare stăm) şi promitem că va fi bine.
-Mihai, deschide portbagajul te rog, să-mi bag sacoşă, intervine în discuţie Sandu Ţamboi, antrenorul secund.
– Oriunde numai în portbagaj, nu…răspunde Mihai, acolo e închis, doar eu voi umbla acolo imediat.
Nedumerţi, aşteptăm să vedem de ce Mihai ţine portbagajul închis al maşinii , maşină pe care antrenorul arădean o tăvăleşte zilnic peste drumul Arad-Sebiş, Sebiş-Arad, punând-o la grea încercare mai ales în porţiunea Arad – Şiria.
După ce toată delegaţia sebişeană a servit masa de după meci, Petcuţ deschide portbagajul în care lăfăiau 5 saci de seminţe de iarbă olandeză.
-Dacă Ionuţ Popa a venit cu ideea nisipului pe terenul nostru prăpădit, eu am adus iarbă şi nu voi pleca acasă în această după-amiază ( a ajuns să se facă seară până să plece) până nu voi împrăştia cu mâna mea seminţele. L-a luat lângă el pe Costică Vanci, omul bun la toate la Naţional Sebiş, două vase de la bucătărie şi amândoi s-au apucat să împrăştie cu mâna seminţele pe ditamai suprafaţa de teren.
Năucit, Ţamboi, pune mâna pe telefon şi o sună pe nevastă-sa…” Vezi dragă că din cauza reultatului , ne-au băgat în şedinţă şi întârzii câteva ore”.. apoi se duce şi el pe teren.
-Costele, Mihai…eu n-am mai făcut aşa ceva în viaţa mea, vorbeşe singur Sandu şi văzând că nu primeşte niciun răspuns, ia şi el o găleată , îşi alege o porţiune şi începe să arunce neîndemânatic seminţele. Costel Vanci „ grădinarul şef”..îl încurajează:
-Lasă domnule Ţamboi, că acolo unde arunci dumneata va creşte mai des.
Întrebat de ce a încuiat protbagajul, Petcuţ spune:
-Nu ne mai ajungea pentru tot terenul, semminţele olandeze sunt scumpe, şi „ atrăgătoare”.
Când lumina zilei se pierdea în începutul înserării, sacii s-au golit, prinzându-l pe Maihai Petcuţ cu telefonul la ureche:
– Da, da…roşu cu dunguliţe galbene…roşul acela a lui A.S. Roma. Numerele să fie galbene..încheind un contract cu o firmă de echipament sportiv, un contract de vreo 25 de milioane .
Mihai Petcuş şi Gheorghe Feieş, doi oameni „ nebuni” de la Naţional Sebiş. Despre „ nebunia celui de-al doilea într-un viitor areticol.
Ioan Hamza
