După medalionul Piotr Ilici Ceaikosvki al lunii ianuarie, dar şi acela rezervat lui Johannes Brahms, în prima săptămână din februarie, luna martie îi dedică ultimul eveniment simfonic lui Wolfgang Amadeus Mozart. Seara de joi, 30 martie 2017, de la ora 19.00, din Sala Cercului Militar, debutează cu uvertura la Flautul fermecat, ultima partitură semnată de Mozart cu două luni înainte de dispariţia sa, o reprezentare comprimată a conţinutului spiritual al unei opere, pe care majoritatea comentatorilor au privit-o prin prisma simbolisticii ei masonice.
Scrisă în mi bemol major, tonalitatea “eroică” a clasicismului, uvertura la Flautul fermecat reprezintă introducerea ideală pentru Concertul în do major pentru pian şi orchestra K. 467, o partitură pianistică de o popularitate imensă, a cărei parte lentă, regizorul şi producătorul Bo Widerberg a utilizat-o în 1967, ca fundal sonor la filmul “Elvira Madigan”. Reamintind de spiritul muzicii galante, cea care a cucerit lumea clasică prin siguranţa, eleganţa şi strălucirea ei, partitura confirmă totodată prima prezenţă a pianistului italian Aldo de Vero, pe scena de concerte a Filarmonicii.
Dirijată de Giuseppe Carannante, seara mozartiană continuă după pauză cu Simfonia nr.41 în do major,”Jupiter”, cea care îi încununează întreaga carieră a muzicii orchestrale, impresionând în egală măsură prin maiestuozitatea şi nobleţea debutului, dar şi prin genialitatea finalului, anticipându-i în acelaşi timp pe Beethoven, pe Brahms şi pe ceilalţi mari simfonişti ai secolului care a urmat.
Joi 30 martie 2017, ora 19.00
Sala Cercului Militar, B-dul Decebal nr. 19
Medalion Wolfgang Amadeus Mozart
Dirijor – Giuseppe Carannante (Italia)
Solist – Aldo de Vero (Italia)
Program
Uvertura la opera Flautul fermecat K. 620
Concertul în do major pentru pian şi orchestră K. 467
Simfonia nr. 41 în do major K. 551
Portret – Giuseppe Carannante
Dirijor, compozitor şi clarinetist, Giuseppe Carannante a obţinut diplome de specialitate în domeniile clarinet, muzică corală şi dirijat coral, orchestraţie pentru orchestră de suflători, dirijat orchestral, compoziţie şi solistică.
S-a perfecţionat în dirijat orchestral sub îndrumarea lui P.Bellugi, iar ca instrumentist clarinetist, cu G. Garbarino la Accademia Chigiana din Siena.
Dirijează numeroase orchestre simfonice şi de cameră în Italia şi peste hotare, precum Filarmonicile din Bacău, Arad, Botoşani, orchestra Teatrului liric Elena Teodorini din Craiova, Opera Braşov, Opera Maghiară din Cluj, orchestra Operei din Kharkov (Ucraina), Orchestra de Stat din Ivano Frankivsk (Ucraina), Orchestra Naţională a Radioteleviziunii din Moldova, Praeludium Ensemble, Latina lirica, Camerata Romanica, orchestra de cameră din Zürich, orchestra de cameră din Kiev, orchestra de cameră din Key Largo.
Este invitat în mod regulat în Italia şi peste hotare pentru spectacole de opere lirice italiene, precum Traviata, Rigoletto, Trubadurul, Cavalleria Rusticana, Paiaţe, Bărbierul din Seviglia, Tosca, Madame Butterfly, Boema etc.
Şi-a inclus creaţiile sale componistice în programele unor importante instituţii de concert şi festivaluri. Elegia – pentru orchestră de coarde a fost interpretată în concertele Filarmonicilor din Arad, Bacău, Botoşani, Ivano Frankivsk (Ucraina), în timp ce ultimii ani i-au adus confirmarea altor partituri: Mirage – fantezia concertantă pentru violoncel şi orchestră de coarde (2009), Natalia’s Concerto pentru orchestră de coarde (2011), Pavane pour Emerik (2013) şi Zena’s Song, ultima fiind prezentată şi aclamată în multe locaţii internaţionale.
Compoziţiile sale sunt publicate de editurile Bèrben, Santabarbara, Esarmonia, Vigormusic, Stampress.
Ca profesor de muzică de cameră a susţinut cursuri la festivalurile din Procida, Ischia şi Academia din Ivano Frankivsk, iar în prezent susţine cursuri de clarinet la Liceo musicale M. di Savoia di Napoli. În calitate de clarinetist a colaborat cu Orchestra del Teatro di San Carlo din Napoli şi cu Orchestra din Fiesole.
Este preşedintele Asociaţiei muzicale Symphonia Mundi, organizatoare de turnee concertistice pe teritoriul italian.
Portret – Aldo de Vero
Născut şi educat în Italia, Aldo de Vero a studiat pianul la Conservatorul S. Pietro a Majella, la Accademia Chigiana şi cu renumitul pianist Bruno Canino. Este un susţinător fidel al muzicii contemporane, asimilând în mod particular în repertoriul său de recital, sau ca membru al “Appalachian Ensemble”, creaţii ale compozitorilor americani: John Cage, George Crumb, Morton Feldman, Henry Cowell, Ernest Bloch, Samuel Barber. A realizat totodată şi o lucrare în primă audiţie premiată în Italia, scrisă de Charles Ives pentru Summit-ul G7, de la Napoli, în 1994: “Three Quarter Tone Pieces”. Interpretările sale cuprind de fiecare dată scurte comentarii informative asupra compozitorilor, a lucrărilor lor şi a locului acestora în istoria muzicii.
Ca director şi dirijor al corului polifonic “S. Leonardo” di Procida, a realizat un CD intitulat “Fenesta che lucive”, realizat în colaborare cu casa de discuri PoloSud, cu transcripţii proprii ale cântecelor napolitane, pentru cor acompaniat de instrumente netradiţionale.
Cu toate că se concentrează pe cariera sa pianistică şi pe aceea camerală, Aldo de Vero este membru fondator al asociaţiei Key Largo, o organizaţie care generează evenimente muzicale şi ateliere de muzică de cameră, precum Festivalul de Muzică de Cameră de la Ischia.
