Cea mai scumpă amintire pe care arădenii o păstrează vrednicului de pomenire Patriarh Justinian Marina este vizita acestuia din anul 1967, ocazionată de sfințirea bisericii de pe stada Eminescu, eveniment ortodox de mare anvergură desfășurat în plin comunism. Cu acea ocazie arădenii au fost martorii unei procesiuni bizantine în toată splendoarea ei, condusă de un Patriarh ortodox, ceea ce urbea noastră nu a mai experimentat decât în anul 2008, în timpul Arhipăstoririi Înaltpreasfințitului Timotei, la sfințirea Catedralei Sfânta Treime de la Podgoria de către Preafericitul Părinte Patriah Daniel.
După actul de sfințire a Bisericii de pe Strada Eminescu, săvârsită de trei figuri luminoase ale Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Justinian, Mitropolitul Nicolae Corneanu și Episcopul Teoctist Arăpașu, cărora li s-a alăturat și distinsul stareț al Bodrogului, Arhim. Timotei Iftime, arădenii s-au mai alăturat în număr mare Patriarhului Justinian în periplul său pastoral de la Episcopia Aradului, Hălmagiului și Hunedoarei.
Astfel, un fapt mai puțin cunoscut, dar recent redescoperit în arhive este acela că Patriarhul Justinian a vizitat și Mănăstirea Hodoș-Bodrog, cea mai veche și cea mai importantă vatră a monahismului arădean. Desigur, un Patriarh care iubea Casa Domnului, astfel cum stă scris în pisania nouă a Bisericii Mănăstriii Radu Vodă din București, unde își doarme somnul de veci, nu putea neglija această fiică mult-încercată a Bisericii, care era Mănăstirea Hodoș-Bodrog. Atestată documentar la 1167, dar ctitorită cu siguranță mult înainte, trecută prin răstigniri și reînnoiri, „mănăstirea grecilor” de pe valea Mureșului inferior a ieșit biruitoare și din încleștarea cu comunismul stalinist, a supraviețuit ispitelor și și-a continuat drumul de corabie a învierii pe calea mântuirii, mai ales sub providențiala stăreție a Arhimandritului Timotei Iftime, fiu al Molodvei și al Sihăstriei Neamțului.
În fotografia atașată, inedită ca fotografie de presă a anilor 60, vedem un Patriarh Justinian uimit de frumusețea Bisericii principale a Mănăstirii Hodoș-Bodrog. Îl mai vedem pe Episcopul Teoctist mulțumit de supraviețuirea Mănăstirii, fapt care i s-a datorat fundamental, mai ales după încercarea de implementare a odiosului Decret nr. 410/1959. Îl mai vedem și pe legendarul stareț Timotei, purtând la gât Cruce Patriarhală și ridicându-și alături de Patriarh și obștea sa, ochii la cer.
Am considerat de cuviință ca, descoperind această fotografie cu tâlc, să o aduc la cunoștința publicului, mai ales în contextul în care anul acesta sărbătorim discret și liturgic 840 de ani de la atestarea mănăstirii noastre de suflet. Tot acum dăm slavă și aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru toți înaintașii care, cu fermitate și fără clintire, au stat pavăză împotriva tăvălugurilor istorice și politice, mai vechi sau mai noi, și pomenim cu recunoștință pe starețul Policarp (ulterior, episcop al românilor din America, exilat în comnunism la Alba-Iulia), pe starețul Timotei (care a păstorit obștea de la Bodrog în vreme de prigoană comunistă și care, drept răsplată a bunei sale iconomii a Casei Domnului, își așteaptă învierea în Cripta Ierarhilor de la mănăstire), pe Episcopul Teoctist (devenit Patriarhul României), pe Mitropolitul Nicolae Corneanu (vremelnic episcop al Aradului și apoi Mitropolit al Banatului vreme de 52 de ani) și pe Justinian Patriarhul, apărător neînfricat al Bisericii Ortodoxe Române, crezând că toți aceștia au luptat lupta cea bună și au contribuit la buna reașezare a Mănăstirii Hodoș-Bodrog.
Arhim. Teofan Mada, vicar administrativ
