În luna februarie, Filarmonica de Stat Arad vine în fața publicului cu o ofertă concertistică extraordinară, un adevărat periplu al valorilor, atât din punct de vedere al partiturilor propuse, cât și al generațiilor de muzicieni ce vor urca pe scena sălii mari a Palatului Cultural. Astfel, primul concert al lunii, cel din 5 februarie, va fi onorat de prezența a doi invitați de prestigiu din Japonia – dirijorul Shinya Ozaki și pianista Azusa Yamaki. Următoarea zi de concert – joi, 12 februarie – va fi dedicată celor mai tineri și mai buni muzicieni, Tribuna Tinerelor Talente fiind realizată în colaborare cu Liceul de Arte Sabin Drîgoi Arad, iar programul cuprinzând lucrări de Vivaldi, Bach, Mozart,Stamitz, Carl Maria von Weber, Charles de Beriot, Serghei Rahmaninov. Pe scenă vor evolua elevi ai reputatului liceu arădean, dirijor fiind Cristian Neagu.
Data de 14 februarie nu avea cum să treacă neobservată, Filarmonica arădeană propunându-vă un concert extraordinar BLUESY VALENTINE’S DAY with BEGA BLUES BAND, în componența Maria Chioran – voce, Lucian Nagy – saxofon / flaut, Toni Kühn – pian, Johnny Bota – bass, Mircea Bunea – chitară, Lică Dolga – tobe, Steve Brookfield – sound engineer.
Seara de 19 februarie va fi condusă de maeștrii Dorin Frandeș și Robert Daniel Rădoiaș, care pregătesc un concert vocal – simfonic de excepție ce va debuta cu Ludwig van Beethoven – Concertul pentru vioară şi orchestră în re major op.61, partitura solistică aparținându-i unui alt muzician de prestigiu – Gabriel Croitoru. Partea a doua a concertului se prefigurează a fi, potrivit spuselor dirijorului Corului academic, Daniel Rădoiaș, una dintre cele mai importante performanțe ale formației corale arădene din acest an: Wolfgang Amadeus Mozart – Marea misă în do minor K. 427.
Ultimul concert al lunii, cel de joi, 26 februarie, va fi condus de un alt invitat special, de talie internațională – dirijorul Walter Hilgers din Germania, lucrările propuse fiind Wolfgang Amadeus Mozart – Simfonia nr. 41 în do major Jupiter K. 551 și Ludwig van Beethoven – Simfonia a IV-a în si bemol major op.61.
După cum precizam, concertul de joi, 5 februarie, va aduce pe scenă doi invitați speciali, din Japonia. „Pentru a construi un timp cu ajutorul sunetelor este nevoie să definim un cadru. Avem în istoria culturii un instrument foarte preţios, care se numeşte ars combinatoria, arta combinatorică. Mozart, Saint-Saëns şi Brahms reprezintă propunerile noastre pentru o combinaţie răsplătibilă cu aplauze” – dr. Alin Văcean, manager, Filarmonica de Stat Arad.
I-a avut ca profesori pe Seiji Ozawa şi Jean Fournet, iar cariera sa dirijorală a început la Philadelphia. Shinya Ozaki este invitatul principal al Filarmonicii în această primă săptămână de februarie, iar selecţia sa repertorială cuprinde ópusuri de Wolfgang Amadeus Mozart, Camille Saint Saens şi Johannes Brahms.
Seara simfonică de joi, 5 februarie 2015 începe cu uvertura ultimei creaţii lirice mozartiene – Flautul fermecat – semnată în 1791şi considerată o reprezentare comprimată a conţinutului spiritual al operei, şi continuă cu o partitură pianistică în premieră – Concertul pentru pian şi orchestră nr. 5 în fa major op. 103 de Camille Saint Saens, cunoscut astăzi sub titlul de Egipteanul. Realizată parţial în 1895, în timpul unei călătorii în Nordul Africii, lucrarea este o evocare stilizată a unei atmosfere exotice şi este unanim percepută ca model de asociere perfectă dintre instrumentul solist şi orchestră. Scriitura furnizează totodată dovezi incontestabile despre standardele sale înalte de performanţă şi agilitate, care l-au făcut pe pianistul – compozitor să fie cotat alături de marii virtuozi ai vremii – Anton Rubinstein, Theodor Leschetitzky, Ignacy Paderewsky. Alegerea partiturii concertante i-a revenit invitatei din această seară a podiumului de concert, Azusa Yamaki, studentă la clasa de concertistică a Conservatorului din Paris.
Seara dirijorului Shinya Ozaki se încheie cu cea mai celebră dintre simfoniile lui Johannes Brahms, a IV-a în mi minor, op.98. Apărută la vârsta introspecţiei şi influenţată de lectura vechilor tragedii greceşti, ultima lucrare orchestrală a lui Johannes Brahms este şi cea mai “clasică” dintre simfoniile acestuia, iar tonalitatea aleasă, aceea a mi minorului, rarissimă în întreaga literatură simfonică, o face să se alăture unor partituri precum Simfonia funebră – Nr. 44 de Joseph Haydn, Simfonia a V-a de Piotr Ilici Ceaikovksi sau Simfonia a VI-a de Gustav Mahler.
