„În miezul clocotului romantic, la mijlocul veacului al XIX-lea, efigiei operei wagneriene avea să i să alăture cea a simfonismului pur, fără ca aceasta să însemne o abdicare de la patosul romantic. Era efigia lui Johannes Brahms, a cărui creaţie continuă rigoarea tradiţiei clasice, împletită armonios cu o sobră vâltoare romantică.” – dr. Alin Văcean, manager, Filarmonica de Stat Arad.
Cu toate că se leagă între ele prin autograful comun al lui Johannes Brahms, capodoperele medalionului din 30 aprilie 2015 reflectă cele mai diverse ipostaze ale marelui romantic german, de la colecţia potpuriu camuflată sub haina academismului german într-una dintre cele mai celebre uverturi ale secolului al XIX-lea, op.80, academica, la cea mai redusă ca dimensiune dar şi cel mai bine închegată dintre simfoniile maestrului, Simfonia a III-a în fa major op.90.
Pregătit de dirijorul italian Roberto Salvalaio programul selectează pentru momentul central al serii, splendidele culegeri de cântece de dragoste, Liebeslieder op.52 şi Neue Liebeslieder op.65, imaginate de Johannes Brahms pe suportul metric al valsului, reluate în forma unei miniselecţii realizate de compozitor, pentru ansamblul mixt coral (pregătit de Robert Daniel Rădoiaş) şi orchestra simfonică.
Încărcate de efecte corale strălucitoare, Liebeslieder op.52 şi Neue Liebeslieder op.65 se numără printre partiturile brahmsiene preferate de muzicienii şi melomanii zilelor de azi. Valsurile se sprijină pe texte preluate din culegerea „Polydora” a lui Georg Friedrich Daumer, o colecţie de traduceri libere a unor poezii de dragoste din lirica universală, care cuprind întreaga gamă de sentimente şi emoţii, de la perspectiva naiv filosofică a numerelor din op.52 la aceea provocatoare şi plină de neprevăzut a acelora din extrem de expresivul ciclu op.65.
