Apreciata cântăreață de muzică ușoară, pop și jazz Aura Urziceanu s-a născut la 14 decembrie 1946, în București, într-o familie de muzicieni. A început să studieze vioara cu tatăl ei, Nelu Urziceanu, fost violonist în Orchestra Radio și profesor de vioară, iar la vârsta de opt ani deja își dorea să cânte ca solist vocal.
La 14 ani, dirijorul secund al Orchestrei de Estradă Radio, violonistul Jean Ionescu, a dus-o pe Aura în studioul 4 al Radioului, unde a ascultat orchestrația imprimată a piesei americane, cu titlu și versuri românești, ”Vreau să cânt și eu la televizor”, lansându-se astfel la radio. Câteva luni mai târziu a lansat, la televiziune, melodia ”Soarele e îndrăgostit de Mamaia”, prezentată anterior la prima ediție (1963) a Festivalului de Muzică Ușoară de la Mamaia.
A absolvit clasa de canto de muzică ușoară, condusă de profesoara Florica Orăscu, la Școala Populară de Artă din București.
În primii ani, Aura Urziceanu interpreta muzică ușoară în case de cultură și s-a făcut remarcată în cadrul unui concert cuprins în programul ediției 1965 a Festivalului de la Mamaia, unde a cântat într-o manieră proprie piesa ”La tine mi-e gândul”, semnată de compozitorul Petre Firulescu. În același an, a avut prima apariție pe o scenă mare, la Sala Palatului din București, unde a interpretat două numere dintr-un spectacol de revistă al Teatrului Satiric-Muzical ”Constantin Tănase” — ”Zâmbiți, vă rog” și ”Oglinda dragostei”, ambele compuse de Edmond Deda.
La vârsta de 16 ani, a fost distribuită în spectacolul ”Jazz-jazz-jazz”, la Teatrul Evreiesc de Stat, alături de pianistul Iancsi Korossy, contrabasistul Johnny Răducanu, bateristul Miki Mănăilă și balerinele Miriam Răducanu și Cecilia Hoppe. S-a făcut remarcată în jazz, cu o adaptare a Rapsodiei române nr. 1 de George Enescu.
Peste un an, a plecat într-un turneu în Rusia, tot cu trio-ul condus de Iancsi Korossy, apoi a plecat în Israel cu Teatrul ”Ion Vasilescu”. A urmat, la scurt timp, un turneu în Germania, cu formația lui Horia Ropcea, unde a fost ascultată de un reprezentant al unei agenții care a angajat-o cu contract, să cânte jazz cu un trio german la cluburile militarilor americani. Tot în Germania, după o emisiune televizată, unde a cântat o piesă de jazz, un producător de la CBC (televiziunea canadiană) i-a oferit un contract pentru televiziune și un show la radio, pe care Aura le-a semnat și a ajuns în Canada, conform blogului artistei, auraurziceanu.wordpress.com.
La ediția din 1969 a Festivalului de la Mamaia, a primit premiul al doilea pentru interpretare. Aura Urziceanu a colaborat cu ansamblul condus de Richard Oschanitzky, atât pe scenă, cât și în studiourile de înregistrare, împreună realizând și muzică de film.
După ce au auzit-o cei de la televiziunea canadiană, au continuat să-i ofere contracte la show-uri radio-tv în limba franceză și engleză. Patronul unicului club de jazz din Winnipeg a invitat-o să vadă clubul și orchestra, după care Aura Urziceanu a semnat contractul care s-a prelungit cu două luni. Cântând seară de seară, câte două show-uri, la un moment dat a văzut afișe cu sosirea lui Duke Ellington și orchestra sa, în concert. A hotărât să meargă la concert, iar seara, după ce Duke Ellington și-a terminat concertul, a venit în clubul în care cânta Aura. După ce programul ei s-a încheiat, Duke Ellington a felicitat-o și i-a propus să se reîntâlnească la club să cânte împreună. Aura a acceptat, iar câteva zile mai târziu Duke Ellington i-a oferit un bilet de avion, propunându-i să vină la New York, la agenția lui de impresariat, pentru a semna un contract pe șase ani. Astfel a început, în 1970, colaborarea cu Ellington, alături de care a cântat pe aceeași scenă, împreună cu Ella Fitzgerald, Quincy Jones, Mel Lewis, Sarah Vaughn.
În 1971, o echipă alcătuită din Aura Urziceanu, Aurelian Andreescu și Mihaela Mihai a reprezentat România la Festivalul Internațional de Muzică Ușoară de la Knocke, Belgia, unde datorită Aurei, care a primit nota 10 pe linie de la cei zece membri ai juriului, o premieră a festivalului, România a câștigat ”Cupa Europei”, iar Aura a primit premiul presei, fiind aleasă ”Cântăreața festivalului”.
A continuat turneele în întreaga lume, alături de orchestra lui Duke Ellington, până în 1974, când artistul american a murit. Ulterior, Quincy Jones a invitat-o pe Aura Urziceanu să cânte cu el și cu orchestra sa. Ea acceptă, semnează contractul și începe să cânte cu orchestra lui Quincy Jones și Ray Brown la bass, având timp de doi ani turnee în Statele Unite și în Japonia, după care renunță și semnează un contract cu orchestra condusă de Thad Jones, dar și cu Mel Levis Orchestra, cântând astfel la clubul de jazz Village Vanguard din New York și efectuând turnee în SUA și în Europa.
În anii ’80, Aura Urziceanu a început un nou format de concerte și turnee în lume: Aura cu format de trio, cvintet personal și format simfonic, pentru fiecare țară și oraș din turneu. În toți acești ani, artista revine în România o dată la 2-3 ani, împreună cu soțul ei, Ron Rully, unde are apariții la televiziune, concerte și imprimări la Radio și Electrecord, cântând muzică ușoară, jazz și folclor, atât compoziții proprii cât și ale compozitorilor români.
Aura Urziceanu a compus o serie de piese de muzică ușoară, în colaborare cu textierii Eugen Rotaru, Dan V. Dumitriu și Andreea Andrei, pe care le înregistrează la Radio și televiziune. Melodia ”Vreau să vii în viața mea” a fost aleasă de public ca fiind melodia anului 1986, când a avut o colaborare de mare succes cu instrumentistul, compozitorul și orchestratorul Doru Căplescu. De asemenea, a compus și a lansat melodiile ”Dor de viață” și ”Crez”. A urmat o serie de noi compoziții: ”Matahari Russian Girl” și ”Zihronot mi Israel”, cu versuri în ebraică, semnate Eugen Rotaru, ”Dragoste”, ”Let Him Be Mine” și ”Atâta dor”, colaborând cu pianistul-orchestrator George Natsis și cu Ionel Tudor.
În decembrie 1989, Aura Urziceanu a venit în România, pentru a organiza un concert extraordinar la Sala Radio, programat pentru 29 decembrie. Evenimentele din 21-22 decembrie o prind în țară. Artista rămâne în România doi ani, organizează două concerte de binefacere pentru copii orfani, pentru persoane cu dizabilități și pentru bătrâni. În 1992, s-a întors în SUA și a continuat seria concertelor.
A revenit în România după 11 ani, pentru a participa la o emisiune de televiziune. În 2004, a primit invitația și a acceptat să fie membru al juriului, la Festivalul ”Cerbul de aur” de la Brașov.
În 2005, Aura Urziceanu a scos albumul „The best of Aura”, care conține 14 piese, interpretate în șapte limbi: română, engleză, franceză, italiană, spaniolă, portugheză și ebraică. În decembrie 2005, a susținut un concert extraordinar aniversar (45 de ani de carieră), cu participare internațională: Ron Rully (Canada), Elia & Band (Anglia), George Urziceanu (Germania), Falvius & Eurosound (Germania). Ionel Tudor a condus Big Band-ul Radio, dar a fost chemat și Mădălin Voicu să-și folosească bagheta de dirijor, potrivit site-ului www.starmania.ro.
Tot în 2005, a înființat, la București, fundația culturală care îi poartă numele. A organizat concerte împreună cu profesioniști și tineri cu mare talent în toate genurile de muzică, soliști vocali și instrumentiști, cu dansuri populare românești, reprezentând toate regiunile de folclor, cu muzică ușoară, pop și jazz, aceste concerte fiind susținute în țară și în străinătate, în ambasadele române și in institutele culturale române din țările europene și de pe teritoriul Americii de Nord.
În 2006, a oferit tinerilor interesați două zile de audiții muzicale gratuite. S-au prezentat peste 300 de tineri de toate vârstele, chiar și de peste hotare. Audiția muzicală a avut loc la Centrul Național de Artă ”Tinerimea Română”. Aura Urziceanu a ales 20 de tineri pentru care, în vara anului 2007, a organizat o conferință de presă și i-a prezentat presei și publicului, într-un concert cu muzică folclorică, ușoară, pop, clasică, de operetă, instrumentală și de operă.
În 2009, a organizat lecții de canto pentru începători, avansati și profesioniști, inclusiv master classes în cadrul fundației.
Sursa: agerpres.ro
