Da, vorbim despre două mămici cu mult lipici la pitici și dacă ne gândim bine nu numai la pitici! Am întâlnit chiar și părinți și bunici fericiți! Fericiți că le-au întâlniti pe cele două mămici hotărâte să aducă zâmbetele chiar și pe cele mai abătute mutrițe.
Simona și Claudia. Două puștoaice la prima vedere, două bucurii numai ”bune de pus pe rană” așa cum frumos a spus un bunic cu gura până la urechi, după mai bine de o oră de asistat la petrecerea nepoatei lor.
Cum a luat naștere trupa ”Juniorii Veseli”
După cum sigur ați intuit și numai văzând pozele, cele două mămici cu lipici și-au unit ideile, forța și voia bună și au pornit împreună pe un drum pavat cu cele mai bune intenții, la capătul căruia de fiecare dată reușesc a sădi magie, bucurie și, categoric, multe, multe zâmbete.
Cum nimic nu este întâmplător cele două mămici sunt, în viața de zi cu zi, asistenți sociali cu normă întreagă. Chiar dacă inițial doar cunoștințe și colege, gândul comun de a dărui ceva din sufletul lor celorlați le-a apropiat atât de mult încât dincolo de ”Juniorii Veseli” au legat o trainică și frumoasă prietenie, o prietenie în care își odihnesc propriile povești de viață presărate în anumite momente cu atât de mulți nori încât, cumva, tocmai ei fac ca acest proiect să aibă o aură magică. În timpul programului asistenți sociali, în timpul liber ”Juniorii Veseli”.
”La început a fost un gând si dorința de a face atmosfera pentru fetița mea, apoi, dintr-o coincidență am constatat că și Simo, care îmi este și colegă are un gând similar. „Juniorii veseli”… pe scurt…ocazia de a ne detașa uneori de cotidian si de a redeveni copii. Ocazia de a împărți si de a primi totodată cele mai sincere zâmbete, de a ne conecta cu micuții din jurul nostru, de a ne bucura de toată energia pozitivă pe care o emană și de a le da , la rândul nostru, o frântură din sufletul nostru . Vreau să cred că putem și vom putea chiar să facem mici bucurii unor copii care poate au uitat, sau nu au multe motive să zâmbească. Dar nu numai. Ne adresăm copiilor, în general…”, ne-a spus Claudia, mândra mămică a unei fetițe de patru ani, în timp ce își picta tacticos inimioare pe chip.
Ce se întâmplă în ora ”aia”?
Timpul stă în loc și singurii lui stăpâni sunt copiii, iar ei vin cu cele mai năstrușnice dorințe. ”Noi, cele două mămici, deși avem o vârstă (n.r. 38 și 36, dar ce numere sunt astea, când, odată costumate, par doar două puștoaice foarte stăpâne pe situație?) dansăm împreună cu piticii, intrăm în jocul lor cu ușurință, îi pictăm dacă asta le este dorința, le citim povești, facem felicitări de ziua mamei, scriem scrisori pentru Moș Crăciun, umflăm și spargem baloane cu mesaje, jucăm Baba oarba, Ursul doarme… O veselie fără margini!”, ne-a declarat cealaltă jumătate a trupei, Simona, mămică a unei minuni de băiat, elev al Liceului de Artă ”Sabin Drăgoi”.
Dăruiesc mult. Ce primesc în schimb?
Îmbrățișări, destăinuiri de suflet, pupici și multă bucurie de la pitici și, normal, de la bunici! ”Recunosc, cea mai mare împlinire este atunci când reușim să smulgem un zâmbet de acolo de unde este greu, foarte greu de smuls… de pe chipul unui copil suferind…”, a mărturisit clownul nostru.
Este, dacă vreți, un circuit al bucuriei pe care doar niște mămici puternice și cu lipici îl puteau iniția! Dacă nu ne credeți pe cuvânt, puteți să vă convingeți și singuri! Dați doar un semn pe pagina lor de socializare ”JUNIORII VESELI”
P.S. Dacă vi se întâmplă să vă întâlniți în trafic cu Minnie Mouse, Albă ca Zăpada sau un adorabil clown, nu, nu vi se pare, cel mai probabil sunt Juniorii în acțiune!
