La începutul anului 1974, Do Da era cel mai bun în clasa sa de spionaj, gata să devină un agent CIA la înălțime. La propriu. Iar performanțele sale erau mai bune atunci când era sub presiune. Putea căra mai multă greutate decât ceilalți și scăpa mai ușor de cei care îl urmăreau. Dar la testul cel mai dificil al antrenamentului său, a dispărut, învins de alte două specimene din familia sa. Nu, nu este vorba de aparate de zbor, ci de niște… corbi.
CIA, putenica agenție americană de informații, a făcut în timpul Războiului Rece o serie de experimente cu animale, pe care voia să le transforme în spioni în lupta sa tăcută cu Uniunea Sovietică. Iar păsările au fost mult timp pioni principali pe care mizau specialiștii spionajului american.
În toamna anului trecut, CIA a declasificat zeci de dosare despre testele pe animale pe care le-a făcut timp de un deceniu. Iar în acest program au fost incluși câini, pisici, delfini și o serie de păsări.
Instrumente „călătoare” pentru interceptarea convorbirilor
CIA a plecat de la ideea că pisicile ar putea fi folosite drept instrumente de ascultare itinerante, adevărate vehicule de monitorizare audio. Intenția s-a materializat în programul „Accoustic Kitty”.
Agenția a încercat, de asemenea, să introducă implanturi în creierul câinilor pentru a vedea dacă pot fi controlați la distanță.
Dar niciuna dintre aceste tentative n-a ajuns prea departe.
Experimentele au dat rezultate ceva mai bune în privința delfinilor, antrenați să devină potențiali sabotori și să spioneze dezvoltarea unei flote sovietice de submarine nucleare. La mijlocul anilor 60, aceasta era considerată poate cea mai mare amenințare pentru puterea americană și aceasta a fost perioada în care se făceau testele cu mamiferele marine.
Proiectele Oxygas și Chirology încercau să determine dacă delfinii pot înlocui scafandrii umani, dacă pot plasa explozibili pe navele ancorate sau chiar în mișcare sau dacă se pot fi trimiși în porturile sovietice pentru a lăsa acolo balize acustice sau alte instrumente de depistare a rachetelor. Tot delfinii ar fi fost cei care în momentul în care înotau pe lângă submarine ar fi urmat să le înregistreze „semnătura” lor acustică.
Însă rând pe rând s-a renunțat la aceste programe.
„Senzori vii”
Și atunci, imaginația celor în responsabilitatea cărora era culegerea de informații s-a îndreptat către posibilitățile oferite de păsări – porumbei, acvile, bufnițe, corbi și chiar păsări migratoare. Pentru aceasta, CIA a recrutat ornitologi care să determine ce păsări petreceau în mod regulat o parte a anului într-o regiune aflată la sud-est de Moscova, în jurul orașului Șihani, unde sovieticii aveau uzine de arme chimice.
Agenția considera aceste păsări adevărați „senzori vii” care, grație hranei îngurgitate, purtau în corp substanțele pe care rușii le testau.
La începutul anilor 1970, CIA și-a îndreptat atenția către păsările de pradă și către corbi, în speranța că vor putea fi atrenate pentru misiuni care presupuneau plasarea unui microfon miniatural pe pervazul unei ferestre.
În proiectul numit Axiolite, dresori având baza pe o insulă din sudul Californiei, San Clemente, învățau păsările să zboare kilometri întregi pe deasupra apei, între o ambarcațiune și uscat. Dacă un candidat se descurca bine, era ales pentru a fi introdus clandestin pe teritoriul sovietic, unde era eliberat discret, cu o cameră atașată de corp, pentru a face fotografii și pentru a reveni apoi la bază.
O misiune destul de complicată. Papagalii erau inteligenți, dar prea lenți pentru a evita atacurile din partea altor păsări. Doi dintre șoimii antrenați s-au îmbolnăvit și au murit.
Așa se face că cel mai promițător a devenit corbul Do Da. Foarte rezistent, era vedeta proiectului, după cum scrie unul dintre cercetători. Capabil să determine care este cea mai bună altitudine și curenții de aer cei mai buni, era suficient de viclean pentru a evita atacurile din partea altor păsări.
Însă ședința sa de antrenament din 19 iunie 1974 s-a terminat rău. A fost atacat de alți doi corbi și n-a mai revenit, spre marea dezamăgire a cercetătorilor.
Porumbei la Leningrad
O altă parte importantă a programului s-a concentrat asupra porumbeilor, folosiți de 2.000 de ani drept mesageri și care, în timpul Primului Război Mondial, chiar au fost utilizați pentru a face fotografii. Proiectul se numea „Tacana”.
Problema cu această specie este că ea călătorește din și către locuri cu care este familiarizată.
CIA avea câteva sute de porumbei, pe care îi testa pe teritoriul american, echipându-i cu camere. În curând a fost stabilită și o țintă: șantierele navale de la Leningrad (azi Sankt Petersburg), unde sovieticii construiau submarine nucleare. Dar rezultatele antrenamentelor nu au fost chiar pe deplin satisfăcătoare: unii porumbei zburau cu prețioasele camere și nu mai reveneau niciodată.
Documentele publicate de CIA nu ne spun dacă operațiunea Leningrad a reușit, dar un raport din 1978 arată că se ridicau multe semne de întrebare în legătură cu fiabilitatea păsărilor-spion.
Una peste alta, cert este că până în 1967, CIA cheltuise peste 600.000 de dolari pentru cele trei programe – „Oxygas” pentru delfini, „Axiolite” pentru păsări şi „Kechel”, pentru câini şi pisici.
Sursa: digi24.ro
